un gand fara titlu

Iti multumesc ca ai venit si ca te-ai asezat la masa mea. Iti multumesc ca mi-ai intins mana barbateste, ca mi-ai strans-o fara sa te gandesti ca sunt femeie, fara sa incerci sa-mi diminuezi stransoarea. Iti multumesc ca vorbesti cu mine fara sa pleci privirea. Desi poate acel licar din albastrul irisului tau imi da senzatia de neputinta, de incatusare...iti multumesc.

Iti multumesc ca-ti permiti sa ma injuri si sa-mi spui cand gresesc. 

De ce multumiri pentru injuraturi?

Pentru ca nu vreau sa te porti cu manusi cu mine doar pentru ca sunt fata. Nu vreau sa-mi respecti feminitatea, vreau sa-mi respecti natura umana. Nu vreau sa ma consideri mai sensibila, mai defavorizata, mai dezavanatajata doar pentru faptul ca sunt femeie.

Vreau sa te comporti cu mine ca de la egal la egal. Vreau sa-mi povestesti meciul de aseara, chiar daca eu in feminitatea mea ma gandesc la "Armando" din nu stiu ce cacat de telenovela. Nu vreau sa sari cu bricheta cand imi aprind o tigara, vreau sa ma lasi pe mine sa caut in disperare un foc, ca mai apoi sa sorb cu mai mult nesat din fumul inselator, dar atat de dulce cand sunt cu tine.

Sa nu ma intrebi niciodata ce am, ghiceste sau lasa-ma! Lasa-ma sa tac, lasa-ma sa vorbesc pana mi se usuca gura, lasa-ma sa urlu cand imi vine si mai ales, lasa-ma sa alerg prin ploaie!

Dar totusi, nu te lasa intimidat de presupusa-mi gena masculina. Chiar daca gesturile mele tind sa faca parte mai mult din categoria ta, decat sa aiba radacini in gingasia femninina, nu uita ca astept oricand o imbratisare. Imbraca-ma in tacere. Nu-mi cauta stele, cauta-mi mana..Nu-mi adu luna la picioare, adu-mi sperante!

Cand vrei sa razi, razi!

 "O vaca pastea pe asfalt. Vine un submarin si o calca. Morala: nu mancati fructe nespalate" =))

Azi mi-am dat seama ca sunt putin nebuna. Adica ma rog, toata lumea mi-a zis asta la un moment dat, dar eu am fost de parere ca sunt doar invidiosi. :) Am un simt al umorului exagerat si nu de multe ori m-am trezit razand de una singura, sau incercand sa spun o gluma pe care al naibii, nimeni nu o prindea.
       Acum, ca sa revin putin la sentimentalismele pe care "le introduc" in fiecare postare a mea: de ce nu razi? De ce stai tot timpul imbufnat de parca tocmai ti-ar fi murit pisica? Am cunoscut fel de fel de oameni. Toti avem probleme, jur! De fiecare data am selectat din oamenii pe care i-am cunoscut pe cei cu care as fi vrut sa impart anumite momente din viata mea. Nu-mi plac oamenii suparaciosi, aia de stau si-si plang de mila asteptand sa vina Nea' Petrica sa le linga ranile. You're doing it wrong, guys!
Nu te impiedica nimeni sa zambesti, a naibii sa fiu. Misca-ti buzele alea, arata-ti clontii. Cand eram mica eram complexata de dintisorii mei care, de ce sa nu recunosc, parca au crescut din creier. Dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa rad cu pofta pana fac crampe la burta, sa rad atat de tare pana sa mi se umfle ochii.
Nimeni nu a avut o viata usoara, serios. Am trecut prin momente prin care nu stiu daca un om slab ar fi putut trece. Tocmai asta m-a facut sa trec peste: zambetul! Oare sa fie asta dimpotriva, o dovada de slabiciune? Sa fiu eu oare slaba pentru faptul ca nu-mi iau in cap problemele, nu ma strofoc, nu plang, nu ma dau cu capul de pereti decat vreo 5 minute si apoi sunt din nou cu clontii in bataia vantului?
Incearca in cea mai sumbra zi a ta sa razi. Nu conteaza motivul. Nu ai nevoie de ceva anume pentru care sa razi. Razi de tine, razi de rahatul de caine din scara blocului, razi de pitipoanca aia care tocmai s-a impiedicat de liniile de tramvai si era sa-si rupa capatana, razi de burtosii care trec pe la semafor cu manelele date la maxim. Poti sa razi si de rockerii care dau din cap (desi aici, va rog frumos sa radeti cu moderatie!) Bucura-te, omule!
Poate ca e greu la inceput. Poate ca in loc de un zambet ai prefera sa-i dai lumii un sut in fund, poate ai prefera sa omori pe cineva. Nu fa asta! Oamenii nu stau in loc pentru durerea ta!
De ce sa te doara cand poti sa faci sa treaca? Cand erai mic si te loveai, mama pupa sa treaca. Acum nu poti merge cu inima franta in mii de bucatele la mama, poti sa faci altceva: sa te detasezi de tot cotidianul asta, sa-ti descarci negativismul intr-o  ghena (sortata pentru reciclare conform UE!) si sa imbratisezi toate zambetele din lume.
                                                        Pentru ca tu daca vrei sa razi, se poate!

CURCUBEU-cuvinte

   ...Ar putea musca din carnea sufletului tau astfel incat sa ramana doar o urma efemera a ceea ce a existat candva. Ar putea sa presare nori negri deasupra fiintei tale astfel incat existenta ta sa-si piarda din contur. Ai simtit vreodata cum e sa vrei sa dispari? Nu sa mori, nu vrea nimeni sa se sinucida...sa dispari! Sa-ti pierzi sufletul odata cu mintile, sa nu mai simti, sa nu mai plangi, sa nu mai doara. Ai simtit vreodata ca intradevar ai reusit sa dispari si ceea ce ai fost va ramane pentru totdeauna in abisul uitarii?
          Eu am promis ca nu mai scriu. Am promis ca ceea ce s-a intamplat imi va curma intreaga speranta, intreaga sclipire de fericire din privirea-mi capruie. Ma temeam ca poate voi deveni patetica. Dar oare ce reprezinta omul fara un gram de patetic in el? Ce reprezinta propria noastra fiinta fara un strop de mila pentru noi insine?Mi-am pierdut personalitatea intr-o metropola de vise urate. Mi-am ratacit sperantele si forta prin imprejurimea monumentelor de gheata ale vremii, printre stradutele intortocheate ale vietii.
... Nu mai e aceasi. Totul s-a schimbat. Dar nu ar alege niciodata altceva. Decat poate un singur lucru: in loc de incredere in ceilalti, ar alege moartea. Caci mai bine ar fi murit decat sa-si daruiasca intreaga incredere oamenilor din umbra propriei sale lumi.
          Incerc sa desenez un curcubeu din cuvinte, dar nu-mi iese decat o linie neagra trasata cu un pix de proasta calitate. O linie stramba, o linie care a inceput de nicaieri si se termina de unde a inceput. O linie trasata de o mana fara vlaga, fara puls. O mana stangace ce spera ca va inconjura candva mijlocul mladios al iubiri. Acuma nu face decat sa sugrume ultima picatura de suflet din ea. Existenta este dureroasa, dar ceea ce te face sa urli in adevaratul sens al cuvantului de durere este dorul.

  Nu ma judeca, nu incerca sa cauti in cuvintele mele altceva decat am scris eu. Nici macar nu citi daca simti ca nu vei putea patrunde in lumea din care scriu acum. Nu-mi pasa ce crezi, dar totusi m-ar durea sa stiu ca ale mele vorbe sunt fara rost si fara vlaga.

stii?

Stii, niciodata nu mi-a placut marea. Imi parea atat de banala. Aveam impresia ca doar agitatia verii o scoate din anonimat. Dar astazi, astazi marea mi-a vorbit. Mi-a soptit la ureche un cantec de ramas-bun si mi-a spus ca-i va fi dor de mine. Astazi mi-am dat seama de misterele ascunse ale marii. Cate secrete o avea? Cate cantece pescaresti stie? Cate mii de aripi obosite ale pescarusilor au falfait deasupra oglinzii sale?
Stii, niciodata nu mi-a placut sentimentul de neputinta. Niciodata nu mi-a placut sa recunosc ca dintr-un razboi nu ies doi invingatori. Dar astazi, astazi mi-am dat seama ca sunt o neputincioasa. Nu pot lupta impotriva dorintelor mele, impotriva fiorului ce-mi spanteca sufletul ori de cate ori visele ma duc aproape de tine. Si da, mi-e dor de tine! Vino aici, strange-ma in brate si nu-mi da drumul niciodata. Nu vorbi, m-am saturat de vorbe. Vreau sa impart doar tacere cu tine. Si de ce nu, sa-mi amintesc zilele in care Globul Vietii se stingea in mare. Cum marea lua foc si capata mii de culori, mii de nuante, mii de povesti... Daca vei vrea totusi sa vorbim hai sa vorbim despre...mare!
  

-mami, ce inseamna sa visezi?
- sa INCHIZI ochii si lumea ce se va desfasura in fata acestora sa te faca sa zambesti.
-mami, ce inseamna sa iubesti?
-sa DESCHIZI ochii si lumea ce se va desfasura in fata acestora sa te faca sa zambesti.
-mami, exista vise?
-DOAR vise!

SCRISOARE

                                            Dragul meu SUFLET,


              In primele mele randuri, stiu ca ai fost foarte bolnav. Stiu ca ai avut probleme cu oamenii din jurul tau, ca ai fost calcat in picioare si te-ai imbolnavit rau de tot. Am tot incercat sa dau de tine, sa te gasesc si sa-mi spui ce s-a intamplat, dar nu am reusit sa vorbesc cu tine. Nimeni nu a mai reusit. Ce se intampla? Chiar nu vrei sa vorbesti cu mine? Pai nu eram eu cea mai buna prietena a ta?  Vreau sa-ti spun ca mi-este foarte dor de tine. In acelasi timp, trebuie sa marturisesc ca aceasta scrisoare incearca sa-ti deschida ochii. Sper sa reusesc sa te fac sa-ti dai seama ca ai gresit tot. Ai ales, ai iubit, ai sperat, ai trait, ai simtit gresit. Ai incercat sa faci de toate, dar nu ai reusit nimic. Ce se intampla, dragul meu?
Nu mai esti la fel. Te-ai schimbat, te-ai impietrit. Acum nimic nu te mai misca, nu mai iubesti, nici macar nu mai speri ca ai sa gasesti ceva care sa merite.
Trezeste-te, da din maini, din picioare, dezamorteste-ti corpul si hai! Hai sa fugim in lume, sa plecam, sa cucerim lumea. Lumea aia frumoasa, buna, lumea aia care ne-ar putea oferi stabilitate, fericire, principii. Lumea aia pe care am visat-o toata viata dar care nu exista.
Dragul meu suflet, tin sa te anunt ca am nevoie de tine. Am mare nevoie de tine. Mi-e dor sa ma indragostesc din cauza ta. Mi-e dor sa te cert ca speri prea mult, ca lasi prea multe de la tine. Mi-e dor sa ma bucur de zambetele celor din jur, sa ma trezesc dimineata si sa am emotii ca incepe o noua zi. De cand ai plecat, suflete, totul mi se pare anost. E greu fara tine. E tare greu.
Intoarce-te! Promit ca am sa am grija de tine, mult mai multa decat am avut pana acum. Pomit ca te voi invata din nou sa ai incredere, sa te eliberezi, sa iubesti. Doar vino inapoi!
Pana una alta, sper ca esti bine acolo unde esti si astept un raspuns cat mai repede.

Nu uita ca te iubesc.
                                                          A ta vesnica prietena,
                                                                               INIMA.


                                                                 

tablou de viitor.

Imi imaginez momentul in care imi voi lua bagajul in care mi-am pus toate dorurile si toate sperantele si voi iesi pe usa. Voi privi in urma pret de cateva secunde si voi lasa o lacrima sa ude pamantul pe care am calcat atata timp. Voi face un pas, apoi inca unul pana voi ajunge destul de departe incat sa pot plange in hohote fara sa ma vada nimeni. Voi trimite un ultim mesaj de ramas-bun si voi continua sa merg fara sa ma mai uit inapoi.

Cand voi ajunge la destinatie imi voi arunca bagajul pe pat si voi fuma o prima tigara intr-un loc necunoscut si neexplorat de mine inca. Dupa ce voi termina tigara voi merge la bagaj si-mi voi scoate un dor. Il voi imbratisa, in acest timp amintiri dragi desenandu-mi-se in minte.

Ma voi aseza pe un scaun in fata geamului si voi contempla  noua lume, noua mea casa. Voi incerca sa-mi uit trecutul si sa-mi pictez viitorul. O voi lua de la inceput si voi avea mai multa grija de sufletul meu.

Voi deveni mai ambitioasa, voi lupta mai mult pentru ceea ce-mi doresc. Voi uita de principii care in vechea mea lume nu mi-au fost de niciun ajutor , care m-au facut sa pierd lucruri pe care poate acum le-as fi avut.

Voi deveni mai hotarata si-mi voi inmormanta complexele. Poate imi voi schimba numele si infatisarea. Voi lasa oamenii sa ma cunoasca asa cum sunt cu adevarat fara sa ma port masca de indiferenta. Ma voi exterioriza mai mult si voi juca dupa principiul: „cine nu risca, moare”.

Ma voi transforma in alt om si voi arunca dorurile in vant. Sperantele vor ramane in bagajul meu pana ma voi hotari sa ma schimb din nou. Si din nou... si din nou...

Traiesti. Simti ca traiesti si-ti numeri bataile inimii. Respiri, inchizi ochii si simti aerul care-ti strapunge pieptul. E usor, e benefic, fara el nu ai putea exista. Deschizi ochii si in fata ta se desfasoara lumea. O lume intreaga pe care trebuie, e necesar sa o strabati.

Simti caldura soarelui si-ti intinzi obrajii sa ti-i incalzesti printre raze.

Iubesti tot ce se intampla, tot ce visezi, tot ce speri. Fumul de tigara se incolaceste in jurul propriei tale lumi, gustul amarui al cafelei iti trezeste simturile. Ganduri, multe ganduri iti invadeaza mintea, iar minunatul lor nectar iti indulceste sufletul. Ce-ar fi daca?

 Ce s-ar intampla daca nu ar exista soare?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista cer?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista lume?

Ce s-ar intampla daca nu ai avea pentru ce sa deschizi ochii, daca nu ai avea pentru ce sa-ti deschizi sufletul?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista iubire?

           Ce s-ar intampla daca nu ar exista privirile albastre care-ti coloreaza viata? Ce s-ar intampla daca nu ar exista duiosenia glasului, puterea bratelor, sublimul sarutului?

 Traiesti. Respiri. Iubesti. Toate acestea se intampla datorita soarelui, datorita aerului, datorita lumii si mai ales, datorita lui. Celui care a reusit sa-ti topeasca gheata din suflet, orgoliul, resentimentele. Cel pentru care traiesti si pentru care are rost sa faci acest lucru.

El iti coloreaza lumea si-ti picteaza tablouri care vor dainui in ganduri si-n suflet pentru o vesnicie.

Daca acel cineva nu exista, atunci continua sa cauti. Cauta, cerceteaza, lasa-te condus de vraja si misterele sentimentelor. Pentru asta traiesti: sa iubesti.

                                  

Buna ziua, ma numesc Ursz Roxana si sunt dependenta!

Sunt dependenta de diminetile in care am voie si pot sa ma trezesc tarziu.

Sunt dependenta de parul meu  proaspat spalat care miroase atat de bine.

Sunt dependenta de rujul meu rosu care nu se ia si care persista.

Sunt dependenta de tigara de dimineata si de cea care cica ma calmeaza.

Sunt dependenta de privirea ta patrunzatoare care-mi descopera si cele mai neinsemnate ganduri.

Sunt dependenta de zambetul tau care nu vrea sa-mi lase noptile linistite.

Sunt dependenta de amintirea ta si de tine.

Mai sunt dependenta de urmatoarele:

-          3in1 si ciocolata calda;

-          sarmale;

-          varza cu carne;

-          baladele noi pe care le ascult pana la epuizare si carora, dupa un timp, nu mai suport sa le aud nici macar primele acorduri;

-          sunetul de saxofon si vioara;

-          diminetile insorite;

-          starea de bine;

-          prieteni;

-          copiii altora;

-          ochii persoanelor pe care nu le cunosc inca;

-          vise si aspiratii;

-          MAMA;

Sunt dependenta de principiile mele, de planurile mele in legatura cu viitorul meu. Sunt dependenta de gandul ca voi avea o cariera si voi fi INdependenta.

Sunt dependenta de glumele mele proaste care ma fac sa ma simt atat de bine. De oamenii care zambesc si care nu ma fac sa ma simt inferioara.

Sunt dependenta de sunetul iubirii.

Sunt dependenta, dar NU ma las!

Fiind inocent, paduri cutreieram…

Aveai ochii mari si luminosi. Din privirea ta se varsa inocenta, din zambetul tau se desenau minunile copilariei. Cu parul lung si prins in coada, cu blugii prea lungi si prea largi, murdari de la noroi si iarba, paseai atent contempland locurile in care te aflai. Zambetul stramb, vorba sasaita, nasul in vant nu te deranjau pe atunci si nu te simteai complexata. Erai de o naturalete iesita din comun, nici macar nu stiai ce inseamna sa-ti pese de parerile celorlalti.

Baietoasa, umblai cu o bota pe strada si fugeai la baietii din vecini sa te joci cu mingea. Parca o auzi si acum pe mama ta: “mai satana, vin-acasa!” erai pe drumuri mereu, nu-ti scapa nicio shotie, niciun joc.

Erai ca si acum, timida la inceput dar tupeista pe parcurs. Vorbeai mult si babele din sat te laudau tot timpul.

Aveai prieteni multi cu care erai mereu. Ai cutreierat fiecare deal, fiecare colt al malului Siret, fiecare ulita mai retrasa. Prima zi in care te-ai suit pe-o bicicleta ai cazut si ti-ai bagat vreo patru pietre in genunchi, coate, palme. A doua oara te-ai ales cu o cicatrice, a treia oara ai cazut sub o caruta si te-a tarait ca pe un copil prost si obraznic ce erai. Din nou julituri, tipete, urlete. Pana la urma ai invatat sa mergi pe bicicleta dar parca nu mai avea nimeni incredere sa te lase.

In clasa a II-a te-ai indragostit de Sergiu si i-ai scris biletel de dragoste. Nesimtitul te-a parat invatatoarei. Normal ca a aflat si mama ta si a inceput sa se gandeasca ce-ai sa faci cand ai sa fii mai mare daca in clasa a II-a procedezi asa. :))

Acum, esti mare, nu mai scrii biletele de dragoste. Dar tot prostuta ai ramas si te indragostesti asa repede si fara sa-ti dai seama.

      Ti-e dor de tine. Ti-e dor de inocenta, de placerile vietii pentru care nu trebuia sa platesti consecintele, ca acum. Ti-e dor de bataile mamei si de bucatile de ciocolata pe care le furai din poseta ei. Ti-e dor de baiatul pe care l-ai iubit si copil si adolescent. Ti-e dor de prietenele tale, de babele pe care nu le suportati si care acum sunt moarte. =))) ( bad joke!)

 Timpul e calator. Trece fara sa se opreasca. Isi cunoaste bine destinatia si nu ramane pe loc niciodata. In urma lui raman niste pasi care cu timpul vor fi acoperiti de vant. Dar, cateodata, gandurile tale se opresc si cauta. Isi gasesc calatorul ce a plecat de mult si-si deseneaza amintirile. Ieri am fost copii, azi poate tot copii suntem, dar vrem sa parem ca suntem ceva ce nu putem fi. Suntem niste copii prosti care incearca sa grabeasca timpul, incearca sa grabeasca lucrurile. Nu ne gandim la consecinte, vrem sa fim adulti, vrem sa crestem mari, fara sa ne bucuram de frumusetile fiecarui moment in parte.

   Copilule, adultii sunt urati, mincinosi, fac lucruri care nu-I sunt pe plac lui Doamne-Doamne. Nu-ti dori sa cresti mare, lumea de sus nu e asa frumoasa cum pare de acolo jos, de la tine. Roaga-te mai mult cand esti copil ca sa reusesti sa ai macar jumatate de suflet curat cand cresti mare. Pazeste-te de oamenii rai si cauta mult pana sa ai incredere in cineva. Sa fii cuminte, s-o asculti pe mama si sa nu-ti urasti tatal indiferent de ce a facut. Respecta, iubeste, roaga-te. Nu gresi ca oamenii mari.

 Eu? Mie mi-e dor de Sasa. De fapt:

             “ Roxi, Roxanei ii este foarte dor de tine!”

SCRISOARE CATRE COLEGI…

Draga Generatie A,

… Eram speriata. Totul in jurul meu era nou, galagios, diferit de tot ce traisem pana atunci. Ii priveam cu indoiala si cu lacrimi. Oare ce va fi? Cum voi putea eu sa ma integrez printre atatia oameni noi? Ma simteam complexata, aveam impresia ca niciodata nu voi reusi sa ma exprim si sa o iau de la capat.

Pana la urma m-am obisnuit cu voi. Am fost 4 ani Generatia A si am trait intens toate clipele petrecute impreuna.

Pe unii dintre voi nu i-am suportat, pe unii i-am barfit, cu unii am dansat pe boxe in cluburi, cu unii am ras de am cazut sub banca, pe unii i-am iubit sincer.

Am impartit toate lacrimile varsate pentru note, pentru mediile calculate inca de la inceputul semestrului care pana la urma ieseau fix de-a-ndoaselea, am impartit ura pentru anumiti profesori, simpatia pentru cei “cool”.

Personal, am trait anii de liceu cum nu cred ca voi mai trai vreodata. Daca la inceput am fost o mica tocilara, recunosc ca am devenit o mica chiulangioaica, dar m-ati sustinut si ati avut incredere in mine.

 Poate am fost rautacioasa cu unii din voi, poate a vorbit gura fara mine cateodata, poate v-am facut sa va simtiti raniti de cuvintele mele. Dar v-ati obisnuit cu felul meu de-a fi si cu faptul ca spun tot ce gandesc fara sa-mi pese de consecinte.

Acum, pe rand:

   Grupul meu de suflet, format din Pescarus, Recky, eu-Urszuletz si nu in ultimul rand al meu Pingu’…fara voi totul ar fi fost monoton, fara voi nu as fi putut gusta din toate copilariile idioate pe care le spuneam si le faceam. Pingu’, ai fost o colega minunata, o prietena desavarsita si te iubesc mult. Pescarus, iarta-ma pentru toate glumele proaste si Recky,ne cunoastem de la 4 ani, iti dai seama ca te iubesc maxim.:)) pe toate va iubesc maxim!

Randul de la geam, ati fost colegii mei unii rockeri, unii manelisti, dar nu conteaza. Printre acele banci mi-am gasit prietenii de suflet, am cunoscut prietenii care au trecut peste obstacole pe care nici nu vi le imaginati. Alex, tu imi vei lipsi cel mai mult din clasa, cu ceilalti stiu ca ma voi intalni. Ai fost atat de naspa toti anii astia, ai facut atatea glume proaste incat n-am cum sa te uit. Robert, ne-am sportat atat de tare incat trebuia sa ne dam mita unul altuia ca sa vorbim.J ai fost dulcele cosmar al liceului meu…mi-ai condimentat adolescenta!

Anca si Oana; am format trio-ul pe care il cunosc toti profesorii deja si ne-am chinuit impreuna sa ne scoatem scutiri pentru motivarea absentelor tot timpul, sau ma rog, ultimul an. Va iubesc mult si va multumesc!

 Tuturor celorlalti va spun ca va iubesc, dar nu cred ca ati avea rabdare sa cititi pentru fiecare in parte. Mi-ati fost dragi, sau mai putin dragi unii din voi , dar imi va fi un dor nebun de toti.

Lavinia, ai fost exemplul meu de putere, perspicacitate, ambitie si seriozitate toti anii. Respect!

     In sfarsit, am scris pentru voi si despre voi pentru ca am simtit nevoia s-o fac. Pentru ca mai este putin si fiecare va porni pe propriul sau drum. Ne vom hotari viitorul si vom zbura care-ncotro.

  Va multumesc pentru tot si credeti-ma, nu va voi uita niciodata.

                                                                        

                                                          Cu mult drag, a voastra colega si prietena,

 Ursulet alias  Ursz Roxana-Ionela.

Frumusete sau creier?

Acest post este urmarea unei discutii pe care am avut-o astazi cu cineva. Frumusete sau creier, cam asta a fost subiectul. Tipul se saturase vezi-Doamne de superficialitate si cauta profunzime, sentimente, stari, alea alea.

Sa fie oare adevarat? Oare chiar mai exista oameni care sa desfaca ambalajul pentru a degusta savoarea produsului?

Dupa mine, totul e superficial. Totul e plastic si de unica folosinta. Pentru ca asta e mentalitatea, asta e societatea obscura in care traim. Pentru ca aspectul fizic este cel ce va castiga intotdeauna lupta. Daca esti urat, stai acasa, oricum nu te baga nimeni in seama.

Toata lumea vrea tzatze, cur, bot si gauri. Ma refer aici la regnul masculin. Da baietel, pe tine nu te intereseaza daca eu sunt in stare sa scot o vorba, daca sunt in stare sa mentin aprins un subiect. Pe tine te intereseaza daca am tzatze, daca imi misc frumos coapsele cand trec pe langa masculi feroce si daca stiu sa-mi flutur genele ca sa obtin un suc.

Nu te intereseaza daca sunt in stare sa  iubesc, sa aprind de fiecare data o scanteie in sufletul tau, te intereseaza daca sunt “buna” si daca reusesc sa-ti aprind altceva…

Ma laudam candva cu niste note, cu niste proiecte la care participam. Eram foarte mandra si spuneam lucurile nu pentru a ma lauda, ci pentru ca asta sunt, asta vreau sa fiu. Si v-ati uitat la mine ca boii-n ciorba. Nici nu cred ca ati inteles ce vroiam sa zic, erati prea ocupati sa vedeti daca mi-au mai crescut tzatzele.  (!!!!)

Nu ma refer doar la relatia baiat-fata. Ma refer la relatia societate-indivizii care o formeaza. Te miri ca prostu’ ca vine sfarsitul lumii si tremuri ca varga. Asa-ti trebuie, ca tu n-ai stiut sa-ti conservi inteligenta, spiritul social si respectul fata de tine insuti, in primul rand, apoi fata de cei din jurul tau. Ocupatia ta principala a fost sa-ti alimentezi hormonii si retina.

Nu spun ca frumusetea nu conteaza. Intr-adevar, ea este cartea noastra de vizita. Dar cel care e mai putin inzestrat ce face? Se inchide in casa? Isi face operatii estetice? Se sinucide?

Pentru mine personal, frumusetea conteaza, da. Dar nu frumusetea fizica ci dragalasenia, “acel ceva” pe care-l detine fiecare  in raport cu numarul neuronilor si bineinteles a sinapselor. Ce sa fac eu cu tine daca esti inalt, bine facut, brunet, ochi albastri si un zambet marca Colgate daca esti mai prost decat sistemul educatiei romane? Sa te pun in vitrina? Sa ma uit la tine si sa-ti fac cu mana? Pana si pe tine se va depune praful. Si asa de lene imi va fi sa curat un prost ca tine incat vei avea panze de paianjen pana la urma.

Atractia fizica exista intotdeauna. Voi fi atrasa la inceput de tine, poate voi desena niste scheme sau ma rog, fantezii si atat! Ca de obicei, dupa ce-mi hranesc orgoliul, atractia dispare si asta mai ales daca esti tampit.

   Poate de asta am pierdut de fiecare data, ca am cautat lucruri ce nu aveau cum sa-mi fie oferite. Am cautat respect, inteligenta, o minte “smechera” si m-am ales cu deziluzii si nervi.

Dar tu? Ala care ai avut tot timpul numai cur, tzatze, buze, gene si care acum cauti stabilitate si intelegere, crezi ca te mai crede cineva?

 Atat!

                  

                                                Frumusete sau creier?

Cosmarul unei vieti furate. (de cealalta parte a baricadei)

…de cand se trezi dimineata stia ca ceva se va intampla in seara asta. I se strangea din cand in cand inima dandu-i parca niste semnale ca ceva  nou e pe cale sa-si faca aparitia in viata lui. Era un barbat ciudat, toata lumea stia asta, inclusiv el. Nu prea avea prieteni desi tot timpul era cu cate unul. Avea bani insa si totodata impresia ca poate cumpara totul cu ei. Nu a avut niciodata noroc in dragoste, dar cumpara femeile oportuniste care, dupa ce le intretinea putin, plecau. Tocmai din acest motiv devenise un misogin incurabil si, desi ii placea sa si-o traga cu diverse domnisoare, ura tot ce tinea de feminitate.

….statea la o masa indepartata cand atentia ii fu captata de o fetiscana draguta si vesela. Umbla de colo-colo, avand se pare prieteni la fiecare masa. Era placuta de lume, se vedea asta si ea incerca sa alimenteze cat mai mult toate aceste prietenii. Dupa un timp, fata se ridica sa plece. Se imbraca, isi lua ramas-bun de la prietenii cu care era si iesi pe usa. Nu inainte insa de a-i arunca o privire lui. S-a uitat ciudat la el, cu o licarire de repulsie parca si asta l-a facut sa bufneasca intr-un ras zgomotos. Toate fetele se uitau asa la el in ultima vreme.

….se ridica si el de la masa, dupa vreo 5 minute. Iesi afara, porni masina si o lua in directia in care a parut fata ca se indreapta. Nu stia exact ce vrea sa faca, cert era doar lucrul ca ii atrase atentia si trebuia sa se lase condus de impulsuri, altfel s-ar fi zvarcolit toata noaptea.

O vazu. Mergea usor, cu pasul leganat, incovoindu-se parca usor sub greutatea ghozdanului ce-l cara in spate. Cand trecu de zona iluminata, el opri putin masina. Timp in care tocmai vazu ca fata isi pune niste casti in ureche. Desi era intuneric, gestul fu vizibil in lumina farurilor. Stinse farurile, avea sa o urmareasca asa. Conducea de mult timp, cunostea si drumul putin. Din nou un zvacnet. Acum intelesese ce vroia sa-i spuna inima de dimineata: azi va pune stapanire pe o pustoaica. Ii placea sa domine si lupta din greu sa reuseasca sa faca acest lucru cu tipele care nu se lasau influentate.

Lumina telefonului ei il ajuta sa-si dea seama de distanta pe care trebuia sa o pastreze. Nu merse mult si se hotari: aici se va intampla totul. Accelera putin pana ajunse in spatele ei. Iesi din masin si nu mai inchise portiera.

Cand ii atinse gura cu palma, ea incerca sa-l muste si asta il facu sa zambeasca in sinea lui. Nu va vorbi, nu va scoate niciun sunet, astfel nu-l va recunoaste in caz ca va merge la politie sa denunte violul ce va urma. Inima-i batea cu putere. Era excitat de groaza fetei si se infiora de placere cand ii auzea tipetele infundate.

…o tranti la pamant si-i rupse hainele. O pipai si inima-i zvacni din nou cand ii simti trupul. Un trup proaspar, o piele moale care parca infasura oasele fragile ale fetei. Avea corp frumos si asta il facu sa nu mai reziste. Ea se zbatea dar lui nu-i pasa. Oricum e o curva asa ca toate femeile din ziua de azi, o sa-i treaca supararea maine. Pana atunci el va profita de frumusetea trupului ei. Cand o penetra, o indoiala i se cuibari in suflet. Desi hotararea cu care venise la inceput scazu, termina ce avea de facut. O simti la un moment dat cum isi inmoaie trupul, semn ca lesinase. Incepu sa rada: fata era fecioara! Desi promisese ca nu va scoate niciun sunet, nu-si putu abtine rasul grotesc care intrerupse parca negrul intunericului.

  Se ridica de pe ea. Ea era lesinata. Incerca sa o faca sa reactioneze, dar nu reusi nimic. Isi spuse ca nu are rost sa mai stea, e tocmai bine daca nu-si revine pana reuseste el sa plece. Si pleca…

…inca se gandea la fecioara de care avuse parte cu cateva zile in urma. Nu-si putea scoate din minte trupul ei. Avea sa o reintalneasca, daca nu acum, peste mai mult timp. Oricum nu-l va recunoaste. Numai ca seara aia avusese urmari grave. Cand pleca de la ea, era atat de distras incat accidenta mortal un om. Oricum nu-i pasa prea mult, banii il vor scoate din locul unde se afla acuma. Stia ca fata nu fusese la politie, de altfel poate-l gaseau. Nu se protejase si nu era deci, greu sa i se dea de urma.

….o va revedea, stia sigur. Cand va iesi din locul ala, o va reintalni pe fata careia ii daramase visele, dar pentru care simtea o iubire bolnava…

Alegi sa iubesti?

A sunat ceasul. E vremea sa te trezesti din somnul in care te-ai pironit de-a lungul timpului. E vremea sa fugi din lumea viselor si sa privesti spre realitate. Nu mai ai voie sa visezi spre viitor, ci sa-l traiesti, sa ti-l construiesti.

Preia fraiele proprii tale vieti si condu spre ceea ce vrei sa devii. Ia curbele si obstacolele usor, fara sa te grabesti. E timp pentru decizii. Nu e timp pentru accidente.

 Iar tu? Ce sa spun despre tine? Sper ca voi reusi sa valorific prezentul pe care-l am si care depinde de tine in ceea ce va urma. Sper ca vei fi acolo daca nu pana la capat, inca un timp de acum in colo.

 ….Te voi imbratisa, ma voi topi sub bratele tale puternice si, inchizand ochii, imi voi intipari acest tablou in minte pentru totdeauna. Te voi saruta pe obraji, pe frunte sa pastrez inocenta si simplitatea gestului. Ma voi juca in parul tau scurt sa-mi tatuez atingerea moale pe degete. Desi nu ti-am spus, as vrea sa am o cutie in care sa-ti pastrez si sarutul. Asta in caz in care alegerea mea ne va desparti pentru totdeauna.

Trebuie sa aleg! Asta e cel mai greu…sa aleg daca sa plec si sa-mi ating telurile profesionale sau sa raman si sa sper la implinirea in iubire. Daca aleg sa raman, soarta e atat de ciudata incat, mai mult ca sigur te va face pe tine sa pleci. Culmea, pe drumul pe care am ales eu sa nu mai plec. Daca plec, din nou, s-ar putea ca tu sa nu mai poti veni dupa mine.

   Te vreau aici, langa mine. Vreau sa-mi spui ce sa aleg. Sa alegem impreuna.

    In caz ca voi pleca, pastreaza-ma in suflet. Aminteste-ti cu drag de mine si cu zambete de tot prin ce-am trecut. Poate ne vom reintalni. Sa ma privesti si peste ani la fel. Tu oricum ramai acolo si eu nu voi inceta sa visez.

  Traieste-ti viata, bucura-te de prezent si lupta pentru viitor. Iubeste, strange in brate, pierde-ti ratiunea din cauza iubirii. E o pierdere atat de dulce. Sopteste suav “te iubesc!”, dar nu ma uita niciodata pe mine.

de azi inainte, toate comentariile anonime vor fi sterge. nu ma intereseaza ca e de bine, ca e de rau, dar atata timp cand nu va aparea pe acolo vreun nume, nu voi baga in seama. se pare ca au aparut niste idioti anonimi care incearca sa ma incurce.
si nu vreau sa ma apuc sa ma cert cu toti unicornii pe blog. am zis ce am avut de zis,, daca ai si tu ceva de zis, iesi de sub anonimat. nu ai ceva de zis? cara-te de-aici!

sunt femeie si-mi permit!

sunt femeie si-mi permit sa zambesc in fiecare zi!
sunt femeie si-mi permit sa ies nemachiata din casa sau sa-mi pictez pleoapele cu cea mai mare migala!
sunt femeie si-mi permit sa-mi iubesc pisica si cainele!
sunt femeie si-mi permit sa-mi flutur genele in fata ta!
sunt femeie si-mi permit sa fac misto de barbatii care merita!
sunt femeie si-mi permit sa te iubesc cu absolut toate celulele fiintei mele!
sunt femeie si-mi permit sa nu-ti raspund la telefon!
sunt femeie si-mi permit sa aleg barbatul de langa mine!
sunt femeie si-mi permit sa fac glume proaste cateodata!
sunt femeie si-mi permit sa ascund parti din trupul si personalitatea mea, tocmai pentru a te lasa pe tine sa le descoperi!
sunt femeie si-mi permit sa tratez cu indiferenta tradarile!
sunt femeie si-mi permit sa te sufoc cu saruturi si imbratisari!
sunt femeie si-mi permit sa ma joc cu mana in parul tau!
sunt femeie si-mi permit sa imi irit fata de la barba ta, dar in acelasi timp sa-i ador atingerea pe piele!
sunt femeie si-mi permit sa port unghii lungi pe care sa le rod la nervi [old woman:)) ]
sunt femeie si-mi permit sa te visez!
sunt femeie si-mi permit sa fiu femeie!
tu ce-ti permiti?

labirint.

Cand a plecat, stia ca nu se va ma intoarce niciodata. Nu s-a uitat nici macar o secunda inapoi, desi isi dorea atat de mult sa faca asta…isi dorea sa-l vada privind dupa ea, sa-i citeasca in priviri  deja dorul. Cu orgoliul tipandu-i in minte, a marit pasul si s-a indepartat. Acum e sigura ca pentru totdeauna.

Pasind in negura dezamagirii a deschis o usa. Dintr-o data se trezi intr-o intersectie de cai. Totul in jurul ei era alb si patat cu ura. Incepu sa alerge…dar pasii nu o duceau catre iesire, ci o infundau din ce in ce mai tare. Alerga pe acelasi drum negasindu-i capatul.

Lacrimi mari si reci ii scaldau fata fierbinte. Atat de reci ii erau lacrimile…aproape la fel de reci ca si sufletul.

Continua sa alerge, chipul lui invadandu-i mintea. Il iubea dar o durea atat de mult tradarea lui. Si ii era frica. Niciodata nu i-a fost mai frica de sentimente. El a tradat-o dar nici ea nu a fost sincera cu el. Trauma prin care a trecut cu cateva luni in urma nu o lasa sa se deschida si sa-si arate adevarat fata.

El a cunoscut doar sloiul de gheata din sufletul ei. Nu i-a cunoscut zambetul, sentimentele pure care o invadau de fiecare data cand aparea in preajma sa. Nu a cunoscut fiinta inocenta, iubitoare de viata. Dar el o iubea chiar si asa rece cum era. Pentru ca un mister continuu o inconjura si el isi dorea din tot sufletul sa-i cunoasca inlauntrul.

Dar ea? Ea nu a crezut asta. De fiecare data cand el o atingea isi amintea de promisiunea pe care si-o facuse si se departa atat sufleteste cat si trupeste. Pe el o durea indiferenta ei nestiind ca ea plangea amarnic noapte de noapte.

Dar acum? Acum ea a plecat.  A fugit, dar asta nu i-a creat nicio usurare sufleteasca, desi ea a fost sigura ca asta va fi efectul indepartarii sale.

Acum alerga intr-un labirint. Nu stia pe unde s-o apuce, nu stia ce va urma, ce alta usa va trebui sa deschida.

Se lasa in jos de-a lungul unui perete si incepu sa-si urle durerea. La fel ca atunci, doar ca acum durerea era diferita. O durea faptul ca nu-l va mai vedea niciodata si-o durea ca el nu stia cat de mult il iubea.

Pentru printi si printese

Eram mica si ma uitam la telenovele pe canalele rusesti. Da, eram atat de mica incat prindeam doar Tvr 1 la televizor. Si vedeam acolo un baiat pupand o fata si toata lumea stramba din nas. El continua s-o pupe si la sfarsit ea era imbracata frumos si facea cu mana la oamenii buni ramasi, care nu strambau din nas.

Tot cand eram mica citeam “Povesti nemuritoare” si “Basme” de Petre Ispirescu. Era o anume Ileana si-un anume Print care avea neaparat nevoie de un cal alb ca sa reuseasca s-o pupe…pe Ileana.

Astea au fost primele idei despre printi si printese. Astea au fost primele ganduri catre iubire.

   Azi, la aproape 20 de ani {stiu ca am implinit abia 19, dar cei care ma cunosc stiu despre ce vorbescJ } mi s-au schimbat total toate conceptiile despre Ilene si printi.

    Cum ies din casa, fac cativa pasi, hop imi sare-un print in cale. Mai fac doi pasi, o Ileana “gratioasa” isi muta scoabele de colo colo prin fata mea. Ma gandesc: “ce dracu’ “?

Printii si printesele de azi nu au nicio legatura cu Petre al meu (Ispirescu, dhaa!!) si asta imi irita si ultimul neuronas care alearga zglobiu de colo colo prin creieras.

 Printul trebuie neaparat sa fie ditamai matahala, sau daca nu, e musai sa aiba o burta mare si slinoasa spanzurand din tricoul D&G incriptionat cu ceva stralucitor. Apropos, ati observat ca toti printii sunt ca niste stelute? J) sa nu uitam blugii pre-spalati. Dar chiar foarte pre-spalati, aia care-ti dau senzatia de dalmatian, cureaua cu schelet si ciocatele.

Trebuie sa mai aiba un cal, negru de aceasta data, care zboara pe langa tine fix in balta cu noroi. (idiotilor, nu-mi cumpar si eu masina? )

E musai sa fie afacerist (ma rog, traficant) sau sa vina din Italia. Ba omule, de ce Doamne apara-ma simti nevoia sa-ti etalezi portofelul si sa scoti sunete din-alea accentuate puternic italieneste? Parc-ai fi un porc in calduri!

Aa, referindu-ma la afaceristii de mai devreme? Imi dai voie sa ma pis pe afacerile tale? Sa faci chestii necurate nu inseamna sa fii inteligent si nici nu inseamna ca ai realizat ceva in viata. Inseamna pur si simplu ca esti un ignorant si ca ai ales calea cea mai usoara, in loc de sange in vene curgandu-ti lene. Eu inteleg ca-n tara asta de rahat verde nu poti reusi mai nimic, dar hai sa fim seriosi. Macar taci si nu mai da din gura de-an moaca.

 Vai, dar am uitat printesele. Alea de-si plimba stixurile si-si umfla buzele sa para mai dotate.  Trebuie sa aiba neaparat tocuri de un metru, colanti si bluze pana la jumatatea sanilor. Eu inteleg ca n-am, nu-s dotata si poate is invidioasa oleaca, dar chiar asa?

 Intotdeauna printii se combina cu printesele si traiesc fericiti pana cand ii rade printul un cap in gura printesei.

 Un lucru: e un subiect comun, toata lumea vorbeste despre astfel de personaje si poate ca post-ul asta a cam iesit din original si a abordat un subiect care nu stiu daca mai intereseaza pe cineva. Dar intelegeti-ma. Unde sa-mi vars frustrarea daca nu aici?

Vrea doar sa plece

Mi-am facut bagajul azi. Nu e mare, nu am foarte multe lucruri de luat cu mine. E doar o valijoara cu mai multe buzunarele. In fiecare buzunar am presarat aroma amintirilor si mi-am pus la pastrare cate un vis. In cel mai mare compartiment al valizei mi-am capturat dorul. Dorul ala atat de apasator care imi roade din suflet si-mi sfasaie din putere, din vlaga.

mi-am chemat un nor care sa ma duca pana in gara. A spus ca intarzie, asa ca am pornit pe jos. Sunt atat de entuziasmata ca plec, incat nu mai simt nici frigul. In sfarsit imi voi gasi fericirea. In sfarsit…inainte sa plec mi-am stropit hainele cu parfum de ploaie si mi-am dat pe buze cu balsamul saruturilor tale. Ma simt protejata, va fi bine.

Am plecat desculta in calatorie. Nu vreau sa ingreunez norul cu greutatea bocancilor mei. Daca frigul va ajunge la talpile mele batucite de mersul prin viata, desi nu lunga, dar foarte anevoioasa, voi ruga fulgii de nea sa se transforme-n soare. Macar pentru mine. Macar putin…chiar foarte putin. Doar sa nu-mi mai fie frig.

Valijoara nu e grea. Visele mele nu sunt mari. Sunt normale, poate prea normale, de aceea nu ingreuneaza bagajul. Dorul? Dorul e mare, dar e dor de iubire, dor de respect si dor de tine. Dorul de tine ma face sa merg mai incet, dar poate doar asa mai pot contempla universal lumii mele, orizontul indepartat care-mi deseneaza marginile infinitului.

Norul nu mai vine. Mi-a soptit ca nu-l lasa Sefu’ sa vina sa ma ia. Off, va trebui sa merg pe jos. Ce rau e Sefu’ asta. Ma lasa sa-mi car valijoara singura. Macar de-ar fi trimis o stea dupa mine. As fi luat un pumn de fulgi in mana si nu m-ar fi ars. As fi topit un colt de stea doar pentru mine. Apoi as fi rugat din nou fulgii sa se transforme-n soare si i-as fi lasat acolo, sa compenseze coltul pierdut al stelutei.

Off, va trebui sa ma descurc singura in calatoria asta. Norul mi-era singurul prieten, cu el vorbeam cand mi-era greu si spre el priveam cand mi-era bine. Nu era un nor de ploaie, era un nor din-ala pufos, alb, ca vata de zahar. Pe el trebuia sa ma asez si sa-mi gasesc fericirea. Caci eu asta caut: fercirea. Spre ea am pornit. Pentru ea mi-am impachetat visele in valijoara.

   Acum imi dau seama ca sunt mult prea multe obstacole in calea mea. Dorul de tine se face tot mai greu, tot mai dificil de tinut in valiza. Parca vrea sa rabufneasca si sa-mi sfasaie captuseala compartimentului. Vrea sa iasa afara, sa vada si el cum e. parca si dorul de iubire imi sopteste ca incepe sa se sufoce inchis acolo. Dorul de respect? El cred ca a adormit, e obisnuit cu spatiile inchise. Ce ma fac cu voi? Sa ma intorc? Sa va dau drumul sa alergati pe pajistea sufletului meu? Si cu fericirea mea cum ramane? Visele mele doar acolo puteau sa supravietuiasca. Aici aerul nu e bun pentru ele. Fericirea era singurul antidot pentru starea in care ma aflu.

Ce ma fac cu tine, valijoara? Sa te intorc? Sa ma intorc? Sau sa incerc sa ajung totusi pana la fericire, cu riscul de a-mi degera picioarele si de a-mi cotonogi mainile din cauza greutatii.

Dorule, te rog, fii mai intelegator. Nu ai voie sa iesi acum afara. Mai asteapta putin.

 Fericire, muta-te mai aproape. Am nevoie de putin din tine.

Dor de vara

  Ahh, ce frig e! Imi suflu-n pumni si scot aburi pe gura. Foaaaarte interesant, stiu. In casa iarna, afara iarna, in suflet iarna. Peste tot e frig si inghetat. Fizic, ma doare spatele ca doar eu umblu-n geaca de toamna culmea, iarna. Psihic, mi-am racit si creierul si sufletul. Nu mai gandesc, nu mai simt, cred ca in curand nici n-am sa ma mai misc. 

   Brrr, mi s-a acrit de albul asta orbitor. M-am saturat de zapada asta care se lipeste de cizme si care-mi intra in skateri. M-am saturat de camera asta a mea mare si goala care nu se incalzeste nici cu milioane de calorifere si sobe de teracota. Ahhh, ce m-am saturat de tine, iarnoo…

  Mi-e dor de soarele ala rotund si galben. Mi-e dor de copacii aia verzi si batrani de la mine de pe strada. Chiar si de broboanele de transpiratie de pe buza superioara mi-e dor. Alea oricum nu put. :D. ce n-ai inteles? Mi-e dor de vara, ba!

 Mi-e atat de dor de caldura.. ma uit cu jind la tricouri si pantaloni scurti. Ma uit cu jind in sufletul meu inghetat si-mi dau seama ca mi-e dor de iubire. Iubirea de-o vara, copilareasca, care se termina intotdeauna, dar care iti lasa amintiri deosebite.

Chiar, mi-e dor de iubirile mele varatice. De ochii lui verzi ca de pisica si de bratele lui puternice care ma incalzeau si mai tare. De vocea lui calda si de accentual lui din vestul tarii, sa zicem. Mi-e dor de iarna dintre veri si de primavara in care asteptam sa-l revad din nou. Aahh, pisicule! 

      Mi-e dor sa iubesc nebuneste si sa ascult cantece de vara.

    Fiecare vara mi-a adus alti prieteni, dar acelasi baiat pe care sa-mi tiparesc amintirea. Fiecare vara mi-a adus un strop de maturitate, dar o mie de ganduri copilaresti, un million de zambete.

   Hai Varo, come back and hug me!

                                       Pentru ca mi-e frig si dor de vara.

happy vasilica's day

         

Nu se poate zi de sarbatoare fara ca eu sa-mi bag nasul si saa despic firu-n patru. Asa ca, azi vom vorbi despre Valentine’s day, doar ca eu il voi boteza pe Valentin si-i voi pune numele Vasile. Patriotic, nu? Daca tot am imprumutat conceptul de la americani, macar sa-l personalizam putintel.

    m-am trezit de dimineata cu o mare inimioara in creier. Nu c-as fi indragostita sau chestii de genu, ci pentru ca mi-a fost impus acest lucru. Daca toata lumea iubeste azi, eu de ce sa fiu mai fraiera.

 Bai omule, deci in inima mea e asa un amalgam  de sentimente incat cred ca-s nebuna.

Tot azi, la un moment dat a inceput sa cante la radio Taxi- “ te iubesc” sau sper ca asa se cheama melodia. Melodia aia in care unu se screme pana-i ies ochii din orbite sa spuna un amarat de “te iubesc”. Frumoasa melodia. Chiar ma gandeam eu asa: oare asa ma scremeam si eu cand trebuia sa spun te iubesc? In fine, cum am zis…frumoasa tare “pesa”.

Asa. Si mi s-a facut piele gaina, mi-am pierdut privirea-n spatiu, am inceput sa am remuscari, pareri de rau. Ca puii mei, eu ratez fiecare craciun, fiecare revelion, fiecare valentine’s day. Iubirile mele au fost pe langa, total.

 Ochii mi se inecau in lacrimi de melancolie, pana a intrat EL. Si cand a intrat EL,era sa cad jos. Nu-l vazusem de o caruta de timp si tocmai azi s-a trezit si tampitu’ sa apara. Mna, mi-am inghitit o lacrima, ca sa par serioasa, inabordabila si de nepatruns si am facut pana la urma fata situatiei. De fapt, nu am vorbit deloc cu el, desi statea langa mine. Noroc ca erau altii care faceau conversatie.

  Asa, mai trec cateva ore, se trezeste EL  Doi. Tot dupa o groaza de timp. La asta am avut palpitatii mai mari si, oricat am incercat sa-mi pun din nou masca de indiferenta pe fata, tot am schitat un zambet. Cum sa nu-i zambesti prostului, totusi?

 Asa, mai trec cateva ore si-mi trimite EL Trei mesaj.: “la multi ani. Ar fi fost frumos sa fii langa mine.” Mesaj sters, pumni in birou, buze muscate.

  Asa, mai trec cateva ore, Roxana voasta merge sa bea un 50 ca sa-si inece amarul si de maine se apuca de invatat pentru BAC.

  V-am zis ca nu stiu ce-i cu mine, nu? Adica, sa ne intelegem, eu nu iubesc pe nimeni, n-am eu treaba. Doar ca sunt niste personae care-ti provoaca batai de inima cand apar prin preajma si n-ai cum sa controlezi. Ca doar nu-s de gheata, ce mama dracu’?

Ma astept ca pana diseara sa apara si EL Patru si EL Cinci pana la EL Jdemii. Oricum, toti apar azi, de maine iar dispar din peisaj si eu iar ma uit chioras la una care se agita ca i-a venit “amore mio”. N-am eu treaba, is fata mare ma descurc.

     Asa-i ca n-ai inteles nimic din post-ul asta? Pai si ce sa intelegi, ca nu-i nimic. Ca sa nu par falsa, zic si eu ca mi-as dori sa am pe cineva langa mine azi, sa-i zic un “te iubesc” mai special. Desi nu sunt de acord cu dulcegarii de genul doar pentru ca e azi ce e, ar fi frumos. Doar sa ma tina in brate si… hai, hai, intram in romantisme. Imi cer scuze indragostitilor daca am vorbit urat de ziua voastra. Sunt invidioasa, sa stiti. Hai “XOXO” si la baut. 

Cosmarul unei vieti furate. Cosmarul unui viol.

E tarziu. Se gandi ca ar fi bine sa plece acasa. Are un drum lung de strabatut, iar mantaua noptii s-a asternut pana in cele mai ascunse colturi ale lumii, pana dincolo de orizont. Isi ia ramas bun de la prietenii cu care a stat pana acum, isi imbraca geaca, mai saluta persoanele pe care le cunoaste din local si se indreapta spre iesire.

Inainte sa iasa pe usa insa, il observa. Se uita lung la ea dar totusi rade la glumele prietenilor cu care era. Pe cat de serioasa si profunda ii era privirea atintita asupra ei, cu atat de malefic ii era rasul. Un ras zgomotos, un ras ce i-a dat fiori pe sina spinarii.

   Iesind afara, uita de barbatul atat de ciudat si se adanceste in propriile-i ganduri. Se gandeste, ca de obicei la el. La privirea lui calda, la zambetul lui dulce, la buzele lui care le cunostea atat de bine pe ale ei.

     Iesind din zona circulata si putin populata, ajunge la drumul pe care trebuia sa mearga pana sa ajunga la cuibul ei. Un drum lung, pustiu, atat de intunecat. Sinistru. Nu se aude nimic, doar niste urlete de caini in indepartare. Indreptandu-si privirea spre cer, zambeste vazand luna desenata atat de perfect. O luna plina, luminoasa, insotita de milioane de beculete. Totusi, de aceasta data parca luna nu vrea sa-i mai vegheze si sa-i lumineze drumul ca alta data. Parcurge drumul asta de atatia ani, incat astrul i-a devenit deja prieten. Nu-i mai este frica. Nu se intampla nimic niciodata.

     Cautand in ghiozdan, isi gaseste tigarile. Scoate una si si-o apride. Si-a pus din timp bricheta in pachet. Isi pune castile in urechi si da muzica la maxim. Zgomotul muzicii va alunga linistea de mormant din jurul ei. Fumand si ascultand-o pe Pink, paseste usor. Nu se grabeste. E si noroi pe drum.

       Dintr-o data, isi simte inima galopand. Respiratia i se precipita si, crezand ca e de la muzica mult prea zgomotoasa, schimba melodia. Nu se intoarce in spate, stiind ca atunci cand face acest lucru, starea de anxietate i se accentueaza.

…. O mana mare si rece ii astupa gura. Castile din urechi ii cad si, uitandu-se in jur, incercand sa vada ceva in bezna, isi da seama ca langa ea se afla o masina cu farurile stinse. Incearca sa tipe dar mana puternica ii sufoca orice incercare a sunetelor de a iesi din gat.

    O taraste prin noroi ca pe o pana. Ea e atat de mica si slaba pe langa el. Lacrimile ii invadeaza ochii prelingandu-se apoi pe obrajii care la lumina probabil ca sunt albi ca varul. Incearca din nou sa protesteze. De aceasta data un pumn ii umple gura de sange. Incearca sa zgaraie, dar unghiile-i sunt prea scurte. De ce si le roade tot timpul?

Simte o denivelare a pamantului si-si da seama ca barbatul a dus-o deja pe camp. E atat de disperata si de speriata incat isi doreste sa moara ca sa nu simta acele lucruri.

O tranteste la pamant si-i mai da un pumn. Simte ca-i vine sa lesine. Niciodata nu si-a pierdut cunostiinta si acest lucru nu se intampla nici acum.

Simte raceala noptii in momentul in care hainele-i sunt sfasiate. Incearca sa se zbata din nou, dar nu a reusit decat sa urle, tipatul ei sfasiind tacerea noptii.

     Simte o durere ingrozitoare in zona genitala. Toata viata i-a fost frica de aceasta durere, toata viata a asteptat barbatul potrivit care s-o ajute sa depaseasca aceasta durere. De data asta isi pierde cunostiinta. Pe jumatate doar. Aude totusi un ras ingrozitor in momentul in care barbatul termina ce si-a propus. ACEL ras! Aceiasi fiori o incearca, dar de aceasta data durerea depaseste totul.

   …..ii este frig. Ii este al naibii de frig si o doare tot corpul. Incearca sa deschida ochii, dar cand face acest lucru nu vede in jurul ei nimic. E inca intuneric. Isi aminteste. Tocmai a fost violata. Ii vine sa urle, dar nu o face. Ii vine sa planga dar isi musca buzele ranite deja ca sa nu lase nicio lacrima sa-i arate vulnerabilitatea. Se ridica usor, neluand in seama durerea. Pipaind pamantul din jurul ei, isi gaseste ghiozdanul. Cauta dupa pachetul de tigari si aprinde luminita de la bricheta. E plina de sange si de noroi. Cautand in continuare isi gaseste si telefonul. Castile s-au rupt. Isi taraie picioarele pana pe drum. Au trecut doua ore de cand a plecat de langa prietenii sai.

Peste alta ora, ajunge acasa. O casa pustie, n-o asteapta nimeni. Parintii nu sunt langa ea. Nimeni nu e. merge la oglinda. In loc de fata draguta si vesela, in sticla nu s-a reflectat decat o stafie. E vanata, umflata, plina de sange si de noroi.

Nu se spala, nu face nimic sa-si curete ranile. Se tranteste jos, langa pat si incepe sa planga. Isi urla durerea pana adoarme.

….nu a fost de o saptamana la scoala. Usa a stat incuiata tot timpul, telefonul s-a descarcat pana la urma. Nu a mancat, nu a baut nici macar apa. Zilele si noptile o gaseau tot timpul langa pat, plangand sau pur si simplu privind in gol.

Se ridica la un moment dat. Vanataile i-au trecut, la fel si celelalte dureri. Inca mai are urme de noroi pe haine. Se spala, frecand cu putere pielea, incercand parca sa se razbune. Se simte atat de murdara, atat de distrusa incat nu stie daca va mai fi in stare sa traiasca. Dar parca azi e mai lucida. Va merge la scoala, va incerca sa treaca peste, dar va jura ca niciun barbat nu se va mai apropia de ea niciodata. Iar ACEL ras ii va strapunge urechile, inima si ce a mai ramas din suflet, toata viata.   

[ persoanele care vor citi acest post, probabil ca ma vor plasa pe mine in scenariul acestei povesti. Nu sunt eu fata. E doar un scenariu pe care trebuie sa recunosc, l-am scris de multe ori in gand in drum spre casa la ore tarzii. E doar un cosmar care cu ajutorul Celui care ajuta, nu va deveni niciodata realitate]

defecte si doar atat.

Am mai spus candva, intr-un post indepartat ca lumea din ziua de astazi se ghideaza dupa sabloane. Isi deseneaza in mintile lor incapabile niste “modele” si incearca sa faca “pe dracu-n patru” numai sa dobandeasca acea perfectiune falsa pe care si-au creat-o.

Totusi, cred, adica sper ca toti acesti oameni au in mintea lor un coltisor numit subconstient si ca sunt in stare sa-si dea seama ca perfectiunea nu exista.

Cand am inceput sa tastez primul cuvant din “jurnalul nunei societati obscure” am spus ca nu voi scrie despre mine, ci voi scrie despre oamenii din jurul meu, despre obscuritatea lumii in care traiesc. Dar, nu pot sa fac acest lucru, pentru ca si eu fac parte din jocul acestei lumi. Eu sunt deasemenea, un personaj din scenariul Pamantului.

Ce sunt eu? Sunt un om cu putine calitati dar foarte multe defecte. Sau poate sunt eu mult prea modesta.

Sunt cea mai incapatanata fiinta de pe Glob, dar in acelasi timp stiu sa cedez cand vad ca lucrurile nu cedeaza in favoarea mea doar pentru ca sustin eu ca laptele e negru.

Sunt atat de orgolioasa incat daca m-ai ranit, poti sa si mori in fata mea ca nu-mi pasa. Totusi, m-ai ranit si eu tot sunt langa tine? Stai linistit, razbunarea e dulce si, oricand voi avea ocazia sa ti-o platesc, sa fac sa te doara, sa-ti amintesc ca m-ai umilit, o voi face.

Sunt atat de egoista incat mi-as aduna toata iubirea si atentia persoanelor dragi numai pentru mine.

Sunt atat de dezordonata incat reusesc performata de a-mi face ordine in dezordine. Voi gasi mult mai usor tricoul ala mic si gri cand dulapul este scos afara, pe podea, decat daca va trebui sa caut intr-un teanc de tricouri asezate dupa marime si culoare. Come on, it’s not funny.

Sunt prietenoasa si te descos pana imi spui si cand ai fost pe wc ultima oara. Iar daca mi se pune pata pe tine, sunt intr-atat de rautacioasa incat voi tipa in gura mare cand te-ai c***t si cum ai facut-o numai sa te fac sa te simti prost.

Mi-am dat seama ca pot fi o actrita desavarsita intrucat nu-mi zvacneste niciun muschi facial cand mint. Mint cu atata nerusinare incat cred si eu ce zic.

Nu sunt frumoasa si nici super-inteligenta dar sunt foarte pretentioasa. Pe mine nu ma intereseaza ca baiatul cu care sunt sa stie sa bata cuie sau sa schimbe becuri. Nu am nevoie si oricum, stiu sa fac asta.

Esti destul de inteligent incat sa ma faci sa solicit pe ascuns Google Translate? Esti destul de amuzant incat sa ma faci sa rad pana cad pe jos? Esti destul de barbat incat sa nu-mi fie frica sa umblu printe cocalari furiosi cu tine? Atunci ai castigat teren mult in fata celorlalti.

Nu-mi cere sa-ti spun ca te iubesc. Nu o voi face. Asteapta si “te iubesc-ul” pe care-l astepti va veni in momentele cele mai neobisnuite.

Si, fii om cu mine ca sa nu-mi arat toate defectele mentionate mai sus.