Cosmarul unei vieti furate. Cosmarul unui viol.

E tarziu. Se gandi ca ar fi bine sa plece acasa. Are un drum lung de strabatut, iar mantaua noptii s-a asternut pana in cele mai ascunse colturi ale lumii, pana dincolo de orizont. Isi ia ramas bun de la prietenii cu care a stat pana acum, isi imbraca geaca, mai saluta persoanele pe care le cunoaste din local si se indreapta spre iesire.

Inainte sa iasa pe usa insa, il observa. Se uita lung la ea dar totusi rade la glumele prietenilor cu care era. Pe cat de serioasa si profunda ii era privirea atintita asupra ei, cu atat de malefic ii era rasul. Un ras zgomotos, un ras ce i-a dat fiori pe sina spinarii.

   Iesind afara, uita de barbatul atat de ciudat si se adanceste in propriile-i ganduri. Se gandeste, ca de obicei la el. La privirea lui calda, la zambetul lui dulce, la buzele lui care le cunostea atat de bine pe ale ei.

     Iesind din zona circulata si putin populata, ajunge la drumul pe care trebuia sa mearga pana sa ajunga la cuibul ei. Un drum lung, pustiu, atat de intunecat. Sinistru. Nu se aude nimic, doar niste urlete de caini in indepartare. Indreptandu-si privirea spre cer, zambeste vazand luna desenata atat de perfect. O luna plina, luminoasa, insotita de milioane de beculete. Totusi, de aceasta data parca luna nu vrea sa-i mai vegheze si sa-i lumineze drumul ca alta data. Parcurge drumul asta de atatia ani, incat astrul i-a devenit deja prieten. Nu-i mai este frica. Nu se intampla nimic niciodata.

     Cautand in ghiozdan, isi gaseste tigarile. Scoate una si si-o apride. Si-a pus din timp bricheta in pachet. Isi pune castile in urechi si da muzica la maxim. Zgomotul muzicii va alunga linistea de mormant din jurul ei. Fumand si ascultand-o pe Pink, paseste usor. Nu se grabeste. E si noroi pe drum.

       Dintr-o data, isi simte inima galopand. Respiratia i se precipita si, crezand ca e de la muzica mult prea zgomotoasa, schimba melodia. Nu se intoarce in spate, stiind ca atunci cand face acest lucru, starea de anxietate i se accentueaza.

…. O mana mare si rece ii astupa gura. Castile din urechi ii cad si, uitandu-se in jur, incercand sa vada ceva in bezna, isi da seama ca langa ea se afla o masina cu farurile stinse. Incearca sa tipe dar mana puternica ii sufoca orice incercare a sunetelor de a iesi din gat.

    O taraste prin noroi ca pe o pana. Ea e atat de mica si slaba pe langa el. Lacrimile ii invadeaza ochii prelingandu-se apoi pe obrajii care la lumina probabil ca sunt albi ca varul. Incearca din nou sa protesteze. De aceasta data un pumn ii umple gura de sange. Incearca sa zgaraie, dar unghiile-i sunt prea scurte. De ce si le roade tot timpul?

Simte o denivelare a pamantului si-si da seama ca barbatul a dus-o deja pe camp. E atat de disperata si de speriata incat isi doreste sa moara ca sa nu simta acele lucruri.

O tranteste la pamant si-i mai da un pumn. Simte ca-i vine sa lesine. Niciodata nu si-a pierdut cunostiinta si acest lucru nu se intampla nici acum.

Simte raceala noptii in momentul in care hainele-i sunt sfasiate. Incearca sa se zbata din nou, dar nu a reusit decat sa urle, tipatul ei sfasiind tacerea noptii.

     Simte o durere ingrozitoare in zona genitala. Toata viata i-a fost frica de aceasta durere, toata viata a asteptat barbatul potrivit care s-o ajute sa depaseasca aceasta durere. De data asta isi pierde cunostiinta. Pe jumatate doar. Aude totusi un ras ingrozitor in momentul in care barbatul termina ce si-a propus. ACEL ras! Aceiasi fiori o incearca, dar de aceasta data durerea depaseste totul.

   …..ii este frig. Ii este al naibii de frig si o doare tot corpul. Incearca sa deschida ochii, dar cand face acest lucru nu vede in jurul ei nimic. E inca intuneric. Isi aminteste. Tocmai a fost violata. Ii vine sa urle, dar nu o face. Ii vine sa planga dar isi musca buzele ranite deja ca sa nu lase nicio lacrima sa-i arate vulnerabilitatea. Se ridica usor, neluand in seama durerea. Pipaind pamantul din jurul ei, isi gaseste ghiozdanul. Cauta dupa pachetul de tigari si aprinde luminita de la bricheta. E plina de sange si de noroi. Cautand in continuare isi gaseste si telefonul. Castile s-au rupt. Isi taraie picioarele pana pe drum. Au trecut doua ore de cand a plecat de langa prietenii sai.

Peste alta ora, ajunge acasa. O casa pustie, n-o asteapta nimeni. Parintii nu sunt langa ea. Nimeni nu e. merge la oglinda. In loc de fata draguta si vesela, in sticla nu s-a reflectat decat o stafie. E vanata, umflata, plina de sange si de noroi.

Nu se spala, nu face nimic sa-si curete ranile. Se tranteste jos, langa pat si incepe sa planga. Isi urla durerea pana adoarme.

….nu a fost de o saptamana la scoala. Usa a stat incuiata tot timpul, telefonul s-a descarcat pana la urma. Nu a mancat, nu a baut nici macar apa. Zilele si noptile o gaseau tot timpul langa pat, plangand sau pur si simplu privind in gol.

Se ridica la un moment dat. Vanataile i-au trecut, la fel si celelalte dureri. Inca mai are urme de noroi pe haine. Se spala, frecand cu putere pielea, incercand parca sa se razbune. Se simte atat de murdara, atat de distrusa incat nu stie daca va mai fi in stare sa traiasca. Dar parca azi e mai lucida. Va merge la scoala, va incerca sa treaca peste, dar va jura ca niciun barbat nu se va mai apropia de ea niciodata. Iar ACEL ras ii va strapunge urechile, inima si ce a mai ramas din suflet, toata viata.   

[ persoanele care vor citi acest post, probabil ca ma vor plasa pe mine in scenariul acestei povesti. Nu sunt eu fata. E doar un scenariu pe care trebuie sa recunosc, l-am scris de multe ori in gand in drum spre casa la ore tarzii. E doar un cosmar care cu ajutorul Celui care ajuta, nu va deveni niciodata realitate]