Dragul meu SUFLET,
In primele mele randuri, stiu ca ai fost foarte bolnav. Stiu ca ai avut probleme cu oamenii din jurul tau, ca ai fost calcat in picioare si te-ai imbolnavit rau de tot. Am tot incercat sa dau de tine, sa te gasesc si sa-mi spui ce s-a intamplat, dar nu am reusit sa vorbesc cu tine. Nimeni nu a mai reusit. Ce se intampla? Chiar nu vrei sa vorbesti cu mine? Pai nu eram eu cea mai buna prietena a ta? Vreau sa-ti spun ca mi-este foarte dor de tine. In acelasi timp, trebuie sa marturisesc ca aceasta scrisoare incearca sa-ti deschida ochii. Sper sa reusesc sa te fac sa-ti dai seama ca ai gresit tot. Ai ales, ai iubit, ai sperat, ai trait, ai simtit gresit. Ai incercat sa faci de toate, dar nu ai reusit nimic. Ce se intampla, dragul meu?
Nu mai esti la fel. Te-ai schimbat, te-ai impietrit. Acum nimic nu te mai misca, nu mai iubesti, nici macar nu mai speri ca ai sa gasesti ceva care sa merite.
Trezeste-te, da din maini, din picioare, dezamorteste-ti corpul si hai! Hai sa fugim in lume, sa plecam, sa cucerim lumea. Lumea aia frumoasa, buna, lumea aia care ne-ar putea oferi stabilitate, fericire, principii. Lumea aia pe care am visat-o toata viata dar care nu exista.
Dragul meu suflet, tin sa te anunt ca am nevoie de tine. Am mare nevoie de tine. Mi-e dor sa ma indragostesc din cauza ta. Mi-e dor sa te cert ca speri prea mult, ca lasi prea multe de la tine. Mi-e dor sa ma bucur de zambetele celor din jur, sa ma trezesc dimineata si sa am emotii ca incepe o noua zi. De cand ai plecat, suflete, totul mi se pare anost. E greu fara tine. E tare greu.
Intoarce-te! Promit ca am sa am grija de tine, mult mai multa decat am avut pana acum. Pomit ca te voi invata din nou sa ai incredere, sa te eliberezi, sa iubesti. Doar vino inapoi!
Pana una alta, sper ca esti bine acolo unde esti si astept un raspuns cat mai repede.
Nu uita ca te iubesc.
A ta vesnica prietena,
INIMA.
