Pentru printi si printese

Eram mica si ma uitam la telenovele pe canalele rusesti. Da, eram atat de mica incat prindeam doar Tvr 1 la televizor. Si vedeam acolo un baiat pupand o fata si toata lumea stramba din nas. El continua s-o pupe si la sfarsit ea era imbracata frumos si facea cu mana la oamenii buni ramasi, care nu strambau din nas.

Tot cand eram mica citeam “Povesti nemuritoare” si “Basme” de Petre Ispirescu. Era o anume Ileana si-un anume Print care avea neaparat nevoie de un cal alb ca sa reuseasca s-o pupe…pe Ileana.

Astea au fost primele idei despre printi si printese. Astea au fost primele ganduri catre iubire.

   Azi, la aproape 20 de ani {stiu ca am implinit abia 19, dar cei care ma cunosc stiu despre ce vorbescJ } mi s-au schimbat total toate conceptiile despre Ilene si printi.

    Cum ies din casa, fac cativa pasi, hop imi sare-un print in cale. Mai fac doi pasi, o Ileana “gratioasa” isi muta scoabele de colo colo prin fata mea. Ma gandesc: “ce dracu’ “?

Printii si printesele de azi nu au nicio legatura cu Petre al meu (Ispirescu, dhaa!!) si asta imi irita si ultimul neuronas care alearga zglobiu de colo colo prin creieras.

 Printul trebuie neaparat sa fie ditamai matahala, sau daca nu, e musai sa aiba o burta mare si slinoasa spanzurand din tricoul D&G incriptionat cu ceva stralucitor. Apropos, ati observat ca toti printii sunt ca niste stelute? J) sa nu uitam blugii pre-spalati. Dar chiar foarte pre-spalati, aia care-ti dau senzatia de dalmatian, cureaua cu schelet si ciocatele.

Trebuie sa mai aiba un cal, negru de aceasta data, care zboara pe langa tine fix in balta cu noroi. (idiotilor, nu-mi cumpar si eu masina? )

E musai sa fie afacerist (ma rog, traficant) sau sa vina din Italia. Ba omule, de ce Doamne apara-ma simti nevoia sa-ti etalezi portofelul si sa scoti sunete din-alea accentuate puternic italieneste? Parc-ai fi un porc in calduri!

Aa, referindu-ma la afaceristii de mai devreme? Imi dai voie sa ma pis pe afacerile tale? Sa faci chestii necurate nu inseamna sa fii inteligent si nici nu inseamna ca ai realizat ceva in viata. Inseamna pur si simplu ca esti un ignorant si ca ai ales calea cea mai usoara, in loc de sange in vene curgandu-ti lene. Eu inteleg ca-n tara asta de rahat verde nu poti reusi mai nimic, dar hai sa fim seriosi. Macar taci si nu mai da din gura de-an moaca.

 Vai, dar am uitat printesele. Alea de-si plimba stixurile si-si umfla buzele sa para mai dotate.  Trebuie sa aiba neaparat tocuri de un metru, colanti si bluze pana la jumatatea sanilor. Eu inteleg ca n-am, nu-s dotata si poate is invidioasa oleaca, dar chiar asa?

 Intotdeauna printii se combina cu printesele si traiesc fericiti pana cand ii rade printul un cap in gura printesei.

 Un lucru: e un subiect comun, toata lumea vorbeste despre astfel de personaje si poate ca post-ul asta a cam iesit din original si a abordat un subiect care nu stiu daca mai intereseaza pe cineva. Dar intelegeti-ma. Unde sa-mi vars frustrarea daca nu aici?

Vrea doar sa plece

Mi-am facut bagajul azi. Nu e mare, nu am foarte multe lucruri de luat cu mine. E doar o valijoara cu mai multe buzunarele. In fiecare buzunar am presarat aroma amintirilor si mi-am pus la pastrare cate un vis. In cel mai mare compartiment al valizei mi-am capturat dorul. Dorul ala atat de apasator care imi roade din suflet si-mi sfasaie din putere, din vlaga.

mi-am chemat un nor care sa ma duca pana in gara. A spus ca intarzie, asa ca am pornit pe jos. Sunt atat de entuziasmata ca plec, incat nu mai simt nici frigul. In sfarsit imi voi gasi fericirea. In sfarsit…inainte sa plec mi-am stropit hainele cu parfum de ploaie si mi-am dat pe buze cu balsamul saruturilor tale. Ma simt protejata, va fi bine.

Am plecat desculta in calatorie. Nu vreau sa ingreunez norul cu greutatea bocancilor mei. Daca frigul va ajunge la talpile mele batucite de mersul prin viata, desi nu lunga, dar foarte anevoioasa, voi ruga fulgii de nea sa se transforme-n soare. Macar pentru mine. Macar putin…chiar foarte putin. Doar sa nu-mi mai fie frig.

Valijoara nu e grea. Visele mele nu sunt mari. Sunt normale, poate prea normale, de aceea nu ingreuneaza bagajul. Dorul? Dorul e mare, dar e dor de iubire, dor de respect si dor de tine. Dorul de tine ma face sa merg mai incet, dar poate doar asa mai pot contempla universal lumii mele, orizontul indepartat care-mi deseneaza marginile infinitului.

Norul nu mai vine. Mi-a soptit ca nu-l lasa Sefu’ sa vina sa ma ia. Off, va trebui sa merg pe jos. Ce rau e Sefu’ asta. Ma lasa sa-mi car valijoara singura. Macar de-ar fi trimis o stea dupa mine. As fi luat un pumn de fulgi in mana si nu m-ar fi ars. As fi topit un colt de stea doar pentru mine. Apoi as fi rugat din nou fulgii sa se transforme-n soare si i-as fi lasat acolo, sa compenseze coltul pierdut al stelutei.

Off, va trebui sa ma descurc singura in calatoria asta. Norul mi-era singurul prieten, cu el vorbeam cand mi-era greu si spre el priveam cand mi-era bine. Nu era un nor de ploaie, era un nor din-ala pufos, alb, ca vata de zahar. Pe el trebuia sa ma asez si sa-mi gasesc fericirea. Caci eu asta caut: fercirea. Spre ea am pornit. Pentru ea mi-am impachetat visele in valijoara.

   Acum imi dau seama ca sunt mult prea multe obstacole in calea mea. Dorul de tine se face tot mai greu, tot mai dificil de tinut in valiza. Parca vrea sa rabufneasca si sa-mi sfasaie captuseala compartimentului. Vrea sa iasa afara, sa vada si el cum e. parca si dorul de iubire imi sopteste ca incepe sa se sufoce inchis acolo. Dorul de respect? El cred ca a adormit, e obisnuit cu spatiile inchise. Ce ma fac cu voi? Sa ma intorc? Sa va dau drumul sa alergati pe pajistea sufletului meu? Si cu fericirea mea cum ramane? Visele mele doar acolo puteau sa supravietuiasca. Aici aerul nu e bun pentru ele. Fericirea era singurul antidot pentru starea in care ma aflu.

Ce ma fac cu tine, valijoara? Sa te intorc? Sa ma intorc? Sau sa incerc sa ajung totusi pana la fericire, cu riscul de a-mi degera picioarele si de a-mi cotonogi mainile din cauza greutatii.

Dorule, te rog, fii mai intelegator. Nu ai voie sa iesi acum afara. Mai asteapta putin.

 Fericire, muta-te mai aproape. Am nevoie de putin din tine.

Dor de vara

  Ahh, ce frig e! Imi suflu-n pumni si scot aburi pe gura. Foaaaarte interesant, stiu. In casa iarna, afara iarna, in suflet iarna. Peste tot e frig si inghetat. Fizic, ma doare spatele ca doar eu umblu-n geaca de toamna culmea, iarna. Psihic, mi-am racit si creierul si sufletul. Nu mai gandesc, nu mai simt, cred ca in curand nici n-am sa ma mai misc. 

   Brrr, mi s-a acrit de albul asta orbitor. M-am saturat de zapada asta care se lipeste de cizme si care-mi intra in skateri. M-am saturat de camera asta a mea mare si goala care nu se incalzeste nici cu milioane de calorifere si sobe de teracota. Ahhh, ce m-am saturat de tine, iarnoo…

  Mi-e dor de soarele ala rotund si galben. Mi-e dor de copacii aia verzi si batrani de la mine de pe strada. Chiar si de broboanele de transpiratie de pe buza superioara mi-e dor. Alea oricum nu put. :D. ce n-ai inteles? Mi-e dor de vara, ba!

 Mi-e atat de dor de caldura.. ma uit cu jind la tricouri si pantaloni scurti. Ma uit cu jind in sufletul meu inghetat si-mi dau seama ca mi-e dor de iubire. Iubirea de-o vara, copilareasca, care se termina intotdeauna, dar care iti lasa amintiri deosebite.

Chiar, mi-e dor de iubirile mele varatice. De ochii lui verzi ca de pisica si de bratele lui puternice care ma incalzeau si mai tare. De vocea lui calda si de accentual lui din vestul tarii, sa zicem. Mi-e dor de iarna dintre veri si de primavara in care asteptam sa-l revad din nou. Aahh, pisicule! 

      Mi-e dor sa iubesc nebuneste si sa ascult cantece de vara.

    Fiecare vara mi-a adus alti prieteni, dar acelasi baiat pe care sa-mi tiparesc amintirea. Fiecare vara mi-a adus un strop de maturitate, dar o mie de ganduri copilaresti, un million de zambete.

   Hai Varo, come back and hug me!

                                       Pentru ca mi-e frig si dor de vara.

happy vasilica's day

         

Nu se poate zi de sarbatoare fara ca eu sa-mi bag nasul si saa despic firu-n patru. Asa ca, azi vom vorbi despre Valentine’s day, doar ca eu il voi boteza pe Valentin si-i voi pune numele Vasile. Patriotic, nu? Daca tot am imprumutat conceptul de la americani, macar sa-l personalizam putintel.

    m-am trezit de dimineata cu o mare inimioara in creier. Nu c-as fi indragostita sau chestii de genu, ci pentru ca mi-a fost impus acest lucru. Daca toata lumea iubeste azi, eu de ce sa fiu mai fraiera.

 Bai omule, deci in inima mea e asa un amalgam  de sentimente incat cred ca-s nebuna.

Tot azi, la un moment dat a inceput sa cante la radio Taxi- “ te iubesc” sau sper ca asa se cheama melodia. Melodia aia in care unu se screme pana-i ies ochii din orbite sa spuna un amarat de “te iubesc”. Frumoasa melodia. Chiar ma gandeam eu asa: oare asa ma scremeam si eu cand trebuia sa spun te iubesc? In fine, cum am zis…frumoasa tare “pesa”.

Asa. Si mi s-a facut piele gaina, mi-am pierdut privirea-n spatiu, am inceput sa am remuscari, pareri de rau. Ca puii mei, eu ratez fiecare craciun, fiecare revelion, fiecare valentine’s day. Iubirile mele au fost pe langa, total.

 Ochii mi se inecau in lacrimi de melancolie, pana a intrat EL. Si cand a intrat EL,era sa cad jos. Nu-l vazusem de o caruta de timp si tocmai azi s-a trezit si tampitu’ sa apara. Mna, mi-am inghitit o lacrima, ca sa par serioasa, inabordabila si de nepatruns si am facut pana la urma fata situatiei. De fapt, nu am vorbit deloc cu el, desi statea langa mine. Noroc ca erau altii care faceau conversatie.

  Asa, mai trec cateva ore, se trezeste EL  Doi. Tot dupa o groaza de timp. La asta am avut palpitatii mai mari si, oricat am incercat sa-mi pun din nou masca de indiferenta pe fata, tot am schitat un zambet. Cum sa nu-i zambesti prostului, totusi?

 Asa, mai trec cateva ore si-mi trimite EL Trei mesaj.: “la multi ani. Ar fi fost frumos sa fii langa mine.” Mesaj sters, pumni in birou, buze muscate.

  Asa, mai trec cateva ore, Roxana voasta merge sa bea un 50 ca sa-si inece amarul si de maine se apuca de invatat pentru BAC.

  V-am zis ca nu stiu ce-i cu mine, nu? Adica, sa ne intelegem, eu nu iubesc pe nimeni, n-am eu treaba. Doar ca sunt niste personae care-ti provoaca batai de inima cand apar prin preajma si n-ai cum sa controlezi. Ca doar nu-s de gheata, ce mama dracu’?

Ma astept ca pana diseara sa apara si EL Patru si EL Cinci pana la EL Jdemii. Oricum, toti apar azi, de maine iar dispar din peisaj si eu iar ma uit chioras la una care se agita ca i-a venit “amore mio”. N-am eu treaba, is fata mare ma descurc.

     Asa-i ca n-ai inteles nimic din post-ul asta? Pai si ce sa intelegi, ca nu-i nimic. Ca sa nu par falsa, zic si eu ca mi-as dori sa am pe cineva langa mine azi, sa-i zic un “te iubesc” mai special. Desi nu sunt de acord cu dulcegarii de genul doar pentru ca e azi ce e, ar fi frumos. Doar sa ma tina in brate si… hai, hai, intram in romantisme. Imi cer scuze indragostitilor daca am vorbit urat de ziua voastra. Sunt invidioasa, sa stiti. Hai “XOXO” si la baut. 

Cosmarul unei vieti furate. Cosmarul unui viol.

E tarziu. Se gandi ca ar fi bine sa plece acasa. Are un drum lung de strabatut, iar mantaua noptii s-a asternut pana in cele mai ascunse colturi ale lumii, pana dincolo de orizont. Isi ia ramas bun de la prietenii cu care a stat pana acum, isi imbraca geaca, mai saluta persoanele pe care le cunoaste din local si se indreapta spre iesire.

Inainte sa iasa pe usa insa, il observa. Se uita lung la ea dar totusi rade la glumele prietenilor cu care era. Pe cat de serioasa si profunda ii era privirea atintita asupra ei, cu atat de malefic ii era rasul. Un ras zgomotos, un ras ce i-a dat fiori pe sina spinarii.

   Iesind afara, uita de barbatul atat de ciudat si se adanceste in propriile-i ganduri. Se gandeste, ca de obicei la el. La privirea lui calda, la zambetul lui dulce, la buzele lui care le cunostea atat de bine pe ale ei.

     Iesind din zona circulata si putin populata, ajunge la drumul pe care trebuia sa mearga pana sa ajunga la cuibul ei. Un drum lung, pustiu, atat de intunecat. Sinistru. Nu se aude nimic, doar niste urlete de caini in indepartare. Indreptandu-si privirea spre cer, zambeste vazand luna desenata atat de perfect. O luna plina, luminoasa, insotita de milioane de beculete. Totusi, de aceasta data parca luna nu vrea sa-i mai vegheze si sa-i lumineze drumul ca alta data. Parcurge drumul asta de atatia ani, incat astrul i-a devenit deja prieten. Nu-i mai este frica. Nu se intampla nimic niciodata.

     Cautand in ghiozdan, isi gaseste tigarile. Scoate una si si-o apride. Si-a pus din timp bricheta in pachet. Isi pune castile in urechi si da muzica la maxim. Zgomotul muzicii va alunga linistea de mormant din jurul ei. Fumand si ascultand-o pe Pink, paseste usor. Nu se grabeste. E si noroi pe drum.

       Dintr-o data, isi simte inima galopand. Respiratia i se precipita si, crezand ca e de la muzica mult prea zgomotoasa, schimba melodia. Nu se intoarce in spate, stiind ca atunci cand face acest lucru, starea de anxietate i se accentueaza.

…. O mana mare si rece ii astupa gura. Castile din urechi ii cad si, uitandu-se in jur, incercand sa vada ceva in bezna, isi da seama ca langa ea se afla o masina cu farurile stinse. Incearca sa tipe dar mana puternica ii sufoca orice incercare a sunetelor de a iesi din gat.

    O taraste prin noroi ca pe o pana. Ea e atat de mica si slaba pe langa el. Lacrimile ii invadeaza ochii prelingandu-se apoi pe obrajii care la lumina probabil ca sunt albi ca varul. Incearca din nou sa protesteze. De aceasta data un pumn ii umple gura de sange. Incearca sa zgaraie, dar unghiile-i sunt prea scurte. De ce si le roade tot timpul?

Simte o denivelare a pamantului si-si da seama ca barbatul a dus-o deja pe camp. E atat de disperata si de speriata incat isi doreste sa moara ca sa nu simta acele lucruri.

O tranteste la pamant si-i mai da un pumn. Simte ca-i vine sa lesine. Niciodata nu si-a pierdut cunostiinta si acest lucru nu se intampla nici acum.

Simte raceala noptii in momentul in care hainele-i sunt sfasiate. Incearca sa se zbata din nou, dar nu a reusit decat sa urle, tipatul ei sfasiind tacerea noptii.

     Simte o durere ingrozitoare in zona genitala. Toata viata i-a fost frica de aceasta durere, toata viata a asteptat barbatul potrivit care s-o ajute sa depaseasca aceasta durere. De data asta isi pierde cunostiinta. Pe jumatate doar. Aude totusi un ras ingrozitor in momentul in care barbatul termina ce si-a propus. ACEL ras! Aceiasi fiori o incearca, dar de aceasta data durerea depaseste totul.

   …..ii este frig. Ii este al naibii de frig si o doare tot corpul. Incearca sa deschida ochii, dar cand face acest lucru nu vede in jurul ei nimic. E inca intuneric. Isi aminteste. Tocmai a fost violata. Ii vine sa urle, dar nu o face. Ii vine sa planga dar isi musca buzele ranite deja ca sa nu lase nicio lacrima sa-i arate vulnerabilitatea. Se ridica usor, neluand in seama durerea. Pipaind pamantul din jurul ei, isi gaseste ghiozdanul. Cauta dupa pachetul de tigari si aprinde luminita de la bricheta. E plina de sange si de noroi. Cautand in continuare isi gaseste si telefonul. Castile s-au rupt. Isi taraie picioarele pana pe drum. Au trecut doua ore de cand a plecat de langa prietenii sai.

Peste alta ora, ajunge acasa. O casa pustie, n-o asteapta nimeni. Parintii nu sunt langa ea. Nimeni nu e. merge la oglinda. In loc de fata draguta si vesela, in sticla nu s-a reflectat decat o stafie. E vanata, umflata, plina de sange si de noroi.

Nu se spala, nu face nimic sa-si curete ranile. Se tranteste jos, langa pat si incepe sa planga. Isi urla durerea pana adoarme.

….nu a fost de o saptamana la scoala. Usa a stat incuiata tot timpul, telefonul s-a descarcat pana la urma. Nu a mancat, nu a baut nici macar apa. Zilele si noptile o gaseau tot timpul langa pat, plangand sau pur si simplu privind in gol.

Se ridica la un moment dat. Vanataile i-au trecut, la fel si celelalte dureri. Inca mai are urme de noroi pe haine. Se spala, frecand cu putere pielea, incercand parca sa se razbune. Se simte atat de murdara, atat de distrusa incat nu stie daca va mai fi in stare sa traiasca. Dar parca azi e mai lucida. Va merge la scoala, va incerca sa treaca peste, dar va jura ca niciun barbat nu se va mai apropia de ea niciodata. Iar ACEL ras ii va strapunge urechile, inima si ce a mai ramas din suflet, toata viata.   

[ persoanele care vor citi acest post, probabil ca ma vor plasa pe mine in scenariul acestei povesti. Nu sunt eu fata. E doar un scenariu pe care trebuie sa recunosc, l-am scris de multe ori in gand in drum spre casa la ore tarzii. E doar un cosmar care cu ajutorul Celui care ajuta, nu va deveni niciodata realitate]

defecte si doar atat.

Am mai spus candva, intr-un post indepartat ca lumea din ziua de astazi se ghideaza dupa sabloane. Isi deseneaza in mintile lor incapabile niste “modele” si incearca sa faca “pe dracu-n patru” numai sa dobandeasca acea perfectiune falsa pe care si-au creat-o.

Totusi, cred, adica sper ca toti acesti oameni au in mintea lor un coltisor numit subconstient si ca sunt in stare sa-si dea seama ca perfectiunea nu exista.

Cand am inceput sa tastez primul cuvant din “jurnalul nunei societati obscure” am spus ca nu voi scrie despre mine, ci voi scrie despre oamenii din jurul meu, despre obscuritatea lumii in care traiesc. Dar, nu pot sa fac acest lucru, pentru ca si eu fac parte din jocul acestei lumi. Eu sunt deasemenea, un personaj din scenariul Pamantului.

Ce sunt eu? Sunt un om cu putine calitati dar foarte multe defecte. Sau poate sunt eu mult prea modesta.

Sunt cea mai incapatanata fiinta de pe Glob, dar in acelasi timp stiu sa cedez cand vad ca lucrurile nu cedeaza in favoarea mea doar pentru ca sustin eu ca laptele e negru.

Sunt atat de orgolioasa incat daca m-ai ranit, poti sa si mori in fata mea ca nu-mi pasa. Totusi, m-ai ranit si eu tot sunt langa tine? Stai linistit, razbunarea e dulce si, oricand voi avea ocazia sa ti-o platesc, sa fac sa te doara, sa-ti amintesc ca m-ai umilit, o voi face.

Sunt atat de egoista incat mi-as aduna toata iubirea si atentia persoanelor dragi numai pentru mine.

Sunt atat de dezordonata incat reusesc performata de a-mi face ordine in dezordine. Voi gasi mult mai usor tricoul ala mic si gri cand dulapul este scos afara, pe podea, decat daca va trebui sa caut intr-un teanc de tricouri asezate dupa marime si culoare. Come on, it’s not funny.

Sunt prietenoasa si te descos pana imi spui si cand ai fost pe wc ultima oara. Iar daca mi se pune pata pe tine, sunt intr-atat de rautacioasa incat voi tipa in gura mare cand te-ai c***t si cum ai facut-o numai sa te fac sa te simti prost.

Mi-am dat seama ca pot fi o actrita desavarsita intrucat nu-mi zvacneste niciun muschi facial cand mint. Mint cu atata nerusinare incat cred si eu ce zic.

Nu sunt frumoasa si nici super-inteligenta dar sunt foarte pretentioasa. Pe mine nu ma intereseaza ca baiatul cu care sunt sa stie sa bata cuie sau sa schimbe becuri. Nu am nevoie si oricum, stiu sa fac asta.

Esti destul de inteligent incat sa ma faci sa solicit pe ascuns Google Translate? Esti destul de amuzant incat sa ma faci sa rad pana cad pe jos? Esti destul de barbat incat sa nu-mi fie frica sa umblu printe cocalari furiosi cu tine? Atunci ai castigat teren mult in fata celorlalti.

Nu-mi cere sa-ti spun ca te iubesc. Nu o voi face. Asteapta si “te iubesc-ul” pe care-l astepti va veni in momentele cele mai neobisnuite.

Si, fii om cu mine ca sa nu-mi arat toate defectele mentionate mai sus.

orasul fara parcuri

Un oras in care lumina tinde sa devina intuneric, un oras in care verdele a inceput sa fie rulat in jointuri si fumat. Un oras care se departeaza din ce in ce mai mult de normalitate si bun simt.
Un oras in care o dugheana devine a doua ta casa pentru ca nu ai de unde alege.
Un oras in care mai mult de jumatate din numarul masinilor "bengoase" este achizitionat datorita traficului de tigari de la rusi.
Un oras in care o fata poate fi umilita de un barbat fara vreun motiv anume si care este nevoita sa-si abtina lacrimile pentru a nu oferi satisfactie.
Un oras in care orice manelist cu burta si tractiune pe patru roti indrazneste sa se dea la tine, mai apoi incercand sa-si bata joc dupa ce si-a dat seama ca tu nu ti-o tragi cu tot boschetaru'.
Un oras in care orice baiat mai rasarit, mai inteligent, mai aratos decat cocalarii de mai inainte sunt considerati poponari sau emo.
Un oras in care orice fata la randul ei, mai inteligenta si mai deosebita este considerata ciudata sau tarfa. Si bineinteles, cocalarii nu si-o trag cu tarfele, ci doar cu domnisoarele cu bot, fitze si creier de jucarie. Care tot tarfe sunt, la urma urmei.
Un oras in care nu m-am nascut, dar am avut nenorocul sa invat, sa-mi fac prieteni si sa incerc sa-mi dezvolt personalitatea.
Un oras in care baietilor le plac fetele cuminti dar fug dupa cele rele. Fetele cuminti asteapta facultatea. :)))
Un oras fara parcuri.





                                                Siret, 1 februarie 2011.