duminică, 15 mai 2011

tablou de viitor.


Imi imaginez momentul in care imi voi lua bagajul in care mi-am pus toate dorurile si toate sperantele si voi iesi pe usa. Voi privi in urma pret de cateva secunde si voi lasa o lacrima sa ude pamantul pe care am calcat atata timp. Voi face un pas, apoi inca unul pana voi ajunge destul de departe incat sa pot plange in hohote fara sa ma vada nimeni. Voi trimite un ultim mesaj de ramas-bun si voi continua sa merg fara sa ma mai uit inapoi.
Cand voi ajunge la destinatie imi voi arunca bagajul pe pat si voi fuma o prima tigara intr-un loc necunoscut si neexplorat de mine inca. Dupa ce voi termina tigara voi merge la bagaj si-mi voi scoate un dor. Il voi imbratisa, in acest timp amintiri dragi desenandu-mi-se in minte.
Ma voi aseza pe un scaun in fata geamului si voi contempla  noua lume, noua mea casa. Voi incerca sa-mi uit trecutul si sa-mi pictez viitorul. O voi lua de la inceput si voi avea mai multa grija de sufletul meu.
Voi deveni mai ambitioasa, voi lupta mai mult pentru ceea ce-mi doresc. Voi uita de principii care in vechea mea lume nu mi-au fost de niciun ajutor , care m-au facut sa pierd lucruri pe care poate acum le-as fi avut.
Voi deveni mai hotarata si-mi voi inmormanta complexele. Poate imi voi schimba numele si infatisarea. Voi lasa oamenii sa ma cunoasca asa cum sunt cu adevarat fara sa ma port masca de indiferenta. Ma voi exterioriza mai mult si voi juca dupa principiul: „cine nu risca, moare”.
Ma voi transforma in alt om si voi arunca dorurile in vant. Sperantele vor ramane in bagajul meu pana ma voi hotari sa ma schimb din nou. Si din nou... si din nou...