Traiesti. Simti ca traiesti si-ti numeri bataile inimii. Respiri, inchizi ochii si simti aerul care-ti strapunge pieptul. E usor, e benefic, fara el nu ai putea exista. Deschizi ochii si in fata ta se desfasoara lumea. O lume intreaga pe care trebuie, e necesar sa o strabati.

Simti caldura soarelui si-ti intinzi obrajii sa ti-i incalzesti printre raze.

Iubesti tot ce se intampla, tot ce visezi, tot ce speri. Fumul de tigara se incolaceste in jurul propriei tale lumi, gustul amarui al cafelei iti trezeste simturile. Ganduri, multe ganduri iti invadeaza mintea, iar minunatul lor nectar iti indulceste sufletul. Ce-ar fi daca?

 Ce s-ar intampla daca nu ar exista soare?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista cer?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista lume?

Ce s-ar intampla daca nu ai avea pentru ce sa deschizi ochii, daca nu ai avea pentru ce sa-ti deschizi sufletul?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista iubire?

           Ce s-ar intampla daca nu ar exista privirile albastre care-ti coloreaza viata? Ce s-ar intampla daca nu ar exista duiosenia glasului, puterea bratelor, sublimul sarutului?

 Traiesti. Respiri. Iubesti. Toate acestea se intampla datorita soarelui, datorita aerului, datorita lumii si mai ales, datorita lui. Celui care a reusit sa-ti topeasca gheata din suflet, orgoliul, resentimentele. Cel pentru care traiesti si pentru care are rost sa faci acest lucru.

El iti coloreaza lumea si-ti picteaza tablouri care vor dainui in ganduri si-n suflet pentru o vesnicie.

Daca acel cineva nu exista, atunci continua sa cauti. Cauta, cerceteaza, lasa-te condus de vraja si misterele sentimentelor. Pentru asta traiesti: sa iubesti.

                                  

Buna ziua, ma numesc Ursz Roxana si sunt dependenta!

Sunt dependenta de diminetile in care am voie si pot sa ma trezesc tarziu.

Sunt dependenta de parul meu  proaspat spalat care miroase atat de bine.

Sunt dependenta de rujul meu rosu care nu se ia si care persista.

Sunt dependenta de tigara de dimineata si de cea care cica ma calmeaza.

Sunt dependenta de privirea ta patrunzatoare care-mi descopera si cele mai neinsemnate ganduri.

Sunt dependenta de zambetul tau care nu vrea sa-mi lase noptile linistite.

Sunt dependenta de amintirea ta si de tine.

Mai sunt dependenta de urmatoarele:

-          3in1 si ciocolata calda;

-          sarmale;

-          varza cu carne;

-          baladele noi pe care le ascult pana la epuizare si carora, dupa un timp, nu mai suport sa le aud nici macar primele acorduri;

-          sunetul de saxofon si vioara;

-          diminetile insorite;

-          starea de bine;

-          prieteni;

-          copiii altora;

-          ochii persoanelor pe care nu le cunosc inca;

-          vise si aspiratii;

-          MAMA;

Sunt dependenta de principiile mele, de planurile mele in legatura cu viitorul meu. Sunt dependenta de gandul ca voi avea o cariera si voi fi INdependenta.

Sunt dependenta de glumele mele proaste care ma fac sa ma simt atat de bine. De oamenii care zambesc si care nu ma fac sa ma simt inferioara.

Sunt dependenta de sunetul iubirii.

Sunt dependenta, dar NU ma las!

Fiind inocent, paduri cutreieram…

Aveai ochii mari si luminosi. Din privirea ta se varsa inocenta, din zambetul tau se desenau minunile copilariei. Cu parul lung si prins in coada, cu blugii prea lungi si prea largi, murdari de la noroi si iarba, paseai atent contempland locurile in care te aflai. Zambetul stramb, vorba sasaita, nasul in vant nu te deranjau pe atunci si nu te simteai complexata. Erai de o naturalete iesita din comun, nici macar nu stiai ce inseamna sa-ti pese de parerile celorlalti.

Baietoasa, umblai cu o bota pe strada si fugeai la baietii din vecini sa te joci cu mingea. Parca o auzi si acum pe mama ta: “mai satana, vin-acasa!” erai pe drumuri mereu, nu-ti scapa nicio shotie, niciun joc.

Erai ca si acum, timida la inceput dar tupeista pe parcurs. Vorbeai mult si babele din sat te laudau tot timpul.

Aveai prieteni multi cu care erai mereu. Ai cutreierat fiecare deal, fiecare colt al malului Siret, fiecare ulita mai retrasa. Prima zi in care te-ai suit pe-o bicicleta ai cazut si ti-ai bagat vreo patru pietre in genunchi, coate, palme. A doua oara te-ai ales cu o cicatrice, a treia oara ai cazut sub o caruta si te-a tarait ca pe un copil prost si obraznic ce erai. Din nou julituri, tipete, urlete. Pana la urma ai invatat sa mergi pe bicicleta dar parca nu mai avea nimeni incredere sa te lase.

In clasa a II-a te-ai indragostit de Sergiu si i-ai scris biletel de dragoste. Nesimtitul te-a parat invatatoarei. Normal ca a aflat si mama ta si a inceput sa se gandeasca ce-ai sa faci cand ai sa fii mai mare daca in clasa a II-a procedezi asa. :))

Acum, esti mare, nu mai scrii biletele de dragoste. Dar tot prostuta ai ramas si te indragostesti asa repede si fara sa-ti dai seama.

      Ti-e dor de tine. Ti-e dor de inocenta, de placerile vietii pentru care nu trebuia sa platesti consecintele, ca acum. Ti-e dor de bataile mamei si de bucatile de ciocolata pe care le furai din poseta ei. Ti-e dor de baiatul pe care l-ai iubit si copil si adolescent. Ti-e dor de prietenele tale, de babele pe care nu le suportati si care acum sunt moarte. =))) ( bad joke!)

 Timpul e calator. Trece fara sa se opreasca. Isi cunoaste bine destinatia si nu ramane pe loc niciodata. In urma lui raman niste pasi care cu timpul vor fi acoperiti de vant. Dar, cateodata, gandurile tale se opresc si cauta. Isi gasesc calatorul ce a plecat de mult si-si deseneaza amintirile. Ieri am fost copii, azi poate tot copii suntem, dar vrem sa parem ca suntem ceva ce nu putem fi. Suntem niste copii prosti care incearca sa grabeasca timpul, incearca sa grabeasca lucrurile. Nu ne gandim la consecinte, vrem sa fim adulti, vrem sa crestem mari, fara sa ne bucuram de frumusetile fiecarui moment in parte.

   Copilule, adultii sunt urati, mincinosi, fac lucruri care nu-I sunt pe plac lui Doamne-Doamne. Nu-ti dori sa cresti mare, lumea de sus nu e asa frumoasa cum pare de acolo jos, de la tine. Roaga-te mai mult cand esti copil ca sa reusesti sa ai macar jumatate de suflet curat cand cresti mare. Pazeste-te de oamenii rai si cauta mult pana sa ai incredere in cineva. Sa fii cuminte, s-o asculti pe mama si sa nu-ti urasti tatal indiferent de ce a facut. Respecta, iubeste, roaga-te. Nu gresi ca oamenii mari.

 Eu? Mie mi-e dor de Sasa. De fapt:

             “ Roxi, Roxanei ii este foarte dor de tine!”

SCRISOARE CATRE COLEGI…

Draga Generatie A,

… Eram speriata. Totul in jurul meu era nou, galagios, diferit de tot ce traisem pana atunci. Ii priveam cu indoiala si cu lacrimi. Oare ce va fi? Cum voi putea eu sa ma integrez printre atatia oameni noi? Ma simteam complexata, aveam impresia ca niciodata nu voi reusi sa ma exprim si sa o iau de la capat.

Pana la urma m-am obisnuit cu voi. Am fost 4 ani Generatia A si am trait intens toate clipele petrecute impreuna.

Pe unii dintre voi nu i-am suportat, pe unii i-am barfit, cu unii am dansat pe boxe in cluburi, cu unii am ras de am cazut sub banca, pe unii i-am iubit sincer.

Am impartit toate lacrimile varsate pentru note, pentru mediile calculate inca de la inceputul semestrului care pana la urma ieseau fix de-a-ndoaselea, am impartit ura pentru anumiti profesori, simpatia pentru cei “cool”.

Personal, am trait anii de liceu cum nu cred ca voi mai trai vreodata. Daca la inceput am fost o mica tocilara, recunosc ca am devenit o mica chiulangioaica, dar m-ati sustinut si ati avut incredere in mine.

 Poate am fost rautacioasa cu unii din voi, poate a vorbit gura fara mine cateodata, poate v-am facut sa va simtiti raniti de cuvintele mele. Dar v-ati obisnuit cu felul meu de-a fi si cu faptul ca spun tot ce gandesc fara sa-mi pese de consecinte.

Acum, pe rand:

   Grupul meu de suflet, format din Pescarus, Recky, eu-Urszuletz si nu in ultimul rand al meu Pingu’…fara voi totul ar fi fost monoton, fara voi nu as fi putut gusta din toate copilariile idioate pe care le spuneam si le faceam. Pingu’, ai fost o colega minunata, o prietena desavarsita si te iubesc mult. Pescarus, iarta-ma pentru toate glumele proaste si Recky,ne cunoastem de la 4 ani, iti dai seama ca te iubesc maxim.:)) pe toate va iubesc maxim!

Randul de la geam, ati fost colegii mei unii rockeri, unii manelisti, dar nu conteaza. Printre acele banci mi-am gasit prietenii de suflet, am cunoscut prietenii care au trecut peste obstacole pe care nici nu vi le imaginati. Alex, tu imi vei lipsi cel mai mult din clasa, cu ceilalti stiu ca ma voi intalni. Ai fost atat de naspa toti anii astia, ai facut atatea glume proaste incat n-am cum sa te uit. Robert, ne-am sportat atat de tare incat trebuia sa ne dam mita unul altuia ca sa vorbim.J ai fost dulcele cosmar al liceului meu…mi-ai condimentat adolescenta!

Anca si Oana; am format trio-ul pe care il cunosc toti profesorii deja si ne-am chinuit impreuna sa ne scoatem scutiri pentru motivarea absentelor tot timpul, sau ma rog, ultimul an. Va iubesc mult si va multumesc!

 Tuturor celorlalti va spun ca va iubesc, dar nu cred ca ati avea rabdare sa cititi pentru fiecare in parte. Mi-ati fost dragi, sau mai putin dragi unii din voi , dar imi va fi un dor nebun de toti.

Lavinia, ai fost exemplul meu de putere, perspicacitate, ambitie si seriozitate toti anii. Respect!

     In sfarsit, am scris pentru voi si despre voi pentru ca am simtit nevoia s-o fac. Pentru ca mai este putin si fiecare va porni pe propriul sau drum. Ne vom hotari viitorul si vom zbura care-ncotro.

  Va multumesc pentru tot si credeti-ma, nu va voi uita niciodata.

                                                                        

                                                          Cu mult drag, a voastra colega si prietena,

 Ursulet alias  Ursz Roxana-Ionela.