Traiesti. Simti ca traiesti si-ti numeri bataile inimii. Respiri, inchizi ochii si simti aerul care-ti strapunge pieptul. E usor, e benefic, fara el nu ai putea exista. Deschizi ochii si in fata ta se desfasoara lumea. O lume intreaga pe care trebuie, e necesar sa o strabati.

Simti caldura soarelui si-ti intinzi obrajii sa ti-i incalzesti printre raze.

Iubesti tot ce se intampla, tot ce visezi, tot ce speri. Fumul de tigara se incolaceste in jurul propriei tale lumi, gustul amarui al cafelei iti trezeste simturile. Ganduri, multe ganduri iti invadeaza mintea, iar minunatul lor nectar iti indulceste sufletul. Ce-ar fi daca?

 Ce s-ar intampla daca nu ar exista soare?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista cer?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista lume?

Ce s-ar intampla daca nu ai avea pentru ce sa deschizi ochii, daca nu ai avea pentru ce sa-ti deschizi sufletul?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista iubire?

           Ce s-ar intampla daca nu ar exista privirile albastre care-ti coloreaza viata? Ce s-ar intampla daca nu ar exista duiosenia glasului, puterea bratelor, sublimul sarutului?

 Traiesti. Respiri. Iubesti. Toate acestea se intampla datorita soarelui, datorita aerului, datorita lumii si mai ales, datorita lui. Celui care a reusit sa-ti topeasca gheata din suflet, orgoliul, resentimentele. Cel pentru care traiesti si pentru care are rost sa faci acest lucru.

El iti coloreaza lumea si-ti picteaza tablouri care vor dainui in ganduri si-n suflet pentru o vesnicie.

Daca acel cineva nu exista, atunci continua sa cauti. Cauta, cerceteaza, lasa-te condus de vraja si misterele sentimentelor. Pentru asta traiesti: sa iubesti.