Gresesti. De fiecare data. E normal zic unii, e anormal zic altii. Te mulezi dupa societate, dupa strainii de langa tine si uiti de adevaratele valori ale vietii, uiti de tine! Din aceasta cauza, la fiecare pas de-al tau prin viata, tragi cu privirea la umbrele vii din jur. Ai nevoie de fiecare data ca cineva sa te aprobe, sa dea din cap si sa-ti spuna: "acum ai voie sa gresesti".
Te inchizi in tine si n-o mai faci. Decat sa depinzi de straini, mai bine nu mai depinzi...nici de ei, nici macar de tine.
As vrea sa-mi pot intoarce privirea din fata monitorului si sa te gasesc la masa mea. Sa te gasesc aici si sa-ti port camasa. Sa-ti respir sufletul si privirea blanda. As vrea ca tu sa fii singurul strain care sa se uite in ochii mei si sa ma aprobe, sa-mi dea voie sa gresesc. Sa gresesc intr-atat incat sa ma indragostesc, sa-mi deschid sufletul si mai ales, am nevoie ca tu sa fii vinovat de toate astea.
Citeam azi undeva ca daca am o inima puternica si o minte buna, nu mai am nevoie de nimeni altcineva care sa ma indrume, care sa ma faca sa depind de el. Dar cine poate? Eu nu pot. Eu nu sunt un lup singuratic, sunt om. Am nevoie in fiecare clipa a vietii mele de cineva langa mine. Nu putem lua decizii fara sa facem corelatii cu cineva de langa noi, chiar fie el si strain.
Mi-ar placea de fapt sa fiu un lup. Sa-mi alerg singuratatea si sa-mi urlu specia la luna. As vrea sa fiu libera si pe spatele meu sa se reflecte razele soarelui. Labele mele sa se racoreasca cu stropi de roua si ochii mei sa vada salbaticia pura. Sa fie salbaticie si sa fiu puternica.
Dar eu nu am sa reusesc niciodata sa ma detasez de haina mea de muritoare si sa vanez altceva decat mituri si propriile-mi idealuri. Pentru ca sunt slaba, pentru ca ma las indrumata prost, ma las influentata de cei mai josnici muritori. Imi pare rau ca nu am curajul sa o iau la fuga printre zgomotele orasului si printre culorile cenusii ale cladirilor. Imi pare rau ca nu-mi pot urla frustrarile la luna. Nu sunt destul de puternica. Tu m-ai invatat sa aleg, iar fiecare alegere de-a mea a venit odata cu cate-o greseala.
Sau poate ca nu e vorba de greseli, poate ca nu e vorba de oamenii din jur, poate ca ei nu-ti vor decat binele si nu au nicio vina. Poate ca tu esti de fapt ala care s-a impietrit, care nu reuseste sa distruga zidul de piatra din jurul sufletului sau si a ramas incremenit in orgoliu.
De fapt, da! Asta e greseala: orgoliul.
