stii?

Stii, niciodata nu mi-a placut marea. Imi parea atat de banala. Aveam impresia ca doar agitatia verii o scoate din anonimat. Dar astazi, astazi marea mi-a vorbit. Mi-a soptit la ureche un cantec de ramas-bun si mi-a spus ca-i va fi dor de mine. Astazi mi-am dat seama de misterele ascunse ale marii. Cate secrete o avea? Cate cantece pescaresti stie? Cate mii de aripi obosite ale pescarusilor au falfait deasupra oglinzii sale?
Stii, niciodata nu mi-a placut sentimentul de neputinta. Niciodata nu mi-a placut sa recunosc ca dintr-un razboi nu ies doi invingatori. Dar astazi, astazi mi-am dat seama ca sunt o neputincioasa. Nu pot lupta impotriva dorintelor mele, impotriva fiorului ce-mi spanteca sufletul ori de cate ori visele ma duc aproape de tine. Si da, mi-e dor de tine! Vino aici, strange-ma in brate si nu-mi da drumul niciodata. Nu vorbi, m-am saturat de vorbe. Vreau sa impart doar tacere cu tine. Si de ce nu, sa-mi amintesc zilele in care Globul Vietii se stingea in mare. Cum marea lua foc si capata mii de culori, mii de nuante, mii de povesti... Daca vei vrea totusi sa vorbim hai sa vorbim despre...mare!