Traiesti. Simti ca traiesti si-ti numeri bataile inimii. Respiri, inchizi ochii si simti aerul care-ti strapunge pieptul. E usor, e benefic, fara el nu ai putea exista. Deschizi ochii si in fata ta se desfasoara lumea. O lume intreaga pe care trebuie, e necesar sa o strabati.

Simti caldura soarelui si-ti intinzi obrajii sa ti-i incalzesti printre raze.

Iubesti tot ce se intampla, tot ce visezi, tot ce speri. Fumul de tigara se incolaceste in jurul propriei tale lumi, gustul amarui al cafelei iti trezeste simturile. Ganduri, multe ganduri iti invadeaza mintea, iar minunatul lor nectar iti indulceste sufletul. Ce-ar fi daca?

 Ce s-ar intampla daca nu ar exista soare?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista cer?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista lume?

Ce s-ar intampla daca nu ai avea pentru ce sa deschizi ochii, daca nu ai avea pentru ce sa-ti deschizi sufletul?

Ce s-ar intampla daca nu ar exista iubire?

           Ce s-ar intampla daca nu ar exista privirile albastre care-ti coloreaza viata? Ce s-ar intampla daca nu ar exista duiosenia glasului, puterea bratelor, sublimul sarutului?

 Traiesti. Respiri. Iubesti. Toate acestea se intampla datorita soarelui, datorita aerului, datorita lumii si mai ales, datorita lui. Celui care a reusit sa-ti topeasca gheata din suflet, orgoliul, resentimentele. Cel pentru care traiesti si pentru care are rost sa faci acest lucru.

El iti coloreaza lumea si-ti picteaza tablouri care vor dainui in ganduri si-n suflet pentru o vesnicie.

Daca acel cineva nu exista, atunci continua sa cauti. Cauta, cerceteaza, lasa-te condus de vraja si misterele sentimentelor. Pentru asta traiesti: sa iubesti.

                                  

Buna ziua, ma numesc Ursz Roxana si sunt dependenta!

Sunt dependenta de diminetile in care am voie si pot sa ma trezesc tarziu.

Sunt dependenta de parul meu  proaspat spalat care miroase atat de bine.

Sunt dependenta de rujul meu rosu care nu se ia si care persista.

Sunt dependenta de tigara de dimineata si de cea care cica ma calmeaza.

Sunt dependenta de privirea ta patrunzatoare care-mi descopera si cele mai neinsemnate ganduri.

Sunt dependenta de zambetul tau care nu vrea sa-mi lase noptile linistite.

Sunt dependenta de amintirea ta si de tine.

Mai sunt dependenta de urmatoarele:

-          3in1 si ciocolata calda;

-          sarmale;

-          varza cu carne;

-          baladele noi pe care le ascult pana la epuizare si carora, dupa un timp, nu mai suport sa le aud nici macar primele acorduri;

-          sunetul de saxofon si vioara;

-          diminetile insorite;

-          starea de bine;

-          prieteni;

-          copiii altora;

-          ochii persoanelor pe care nu le cunosc inca;

-          vise si aspiratii;

-          MAMA;

Sunt dependenta de principiile mele, de planurile mele in legatura cu viitorul meu. Sunt dependenta de gandul ca voi avea o cariera si voi fi INdependenta.

Sunt dependenta de glumele mele proaste care ma fac sa ma simt atat de bine. De oamenii care zambesc si care nu ma fac sa ma simt inferioara.

Sunt dependenta de sunetul iubirii.

Sunt dependenta, dar NU ma las!

Fiind inocent, paduri cutreieram…

Aveai ochii mari si luminosi. Din privirea ta se varsa inocenta, din zambetul tau se desenau minunile copilariei. Cu parul lung si prins in coada, cu blugii prea lungi si prea largi, murdari de la noroi si iarba, paseai atent contempland locurile in care te aflai. Zambetul stramb, vorba sasaita, nasul in vant nu te deranjau pe atunci si nu te simteai complexata. Erai de o naturalete iesita din comun, nici macar nu stiai ce inseamna sa-ti pese de parerile celorlalti.

Baietoasa, umblai cu o bota pe strada si fugeai la baietii din vecini sa te joci cu mingea. Parca o auzi si acum pe mama ta: “mai satana, vin-acasa!” erai pe drumuri mereu, nu-ti scapa nicio shotie, niciun joc.

Erai ca si acum, timida la inceput dar tupeista pe parcurs. Vorbeai mult si babele din sat te laudau tot timpul.

Aveai prieteni multi cu care erai mereu. Ai cutreierat fiecare deal, fiecare colt al malului Siret, fiecare ulita mai retrasa. Prima zi in care te-ai suit pe-o bicicleta ai cazut si ti-ai bagat vreo patru pietre in genunchi, coate, palme. A doua oara te-ai ales cu o cicatrice, a treia oara ai cazut sub o caruta si te-a tarait ca pe un copil prost si obraznic ce erai. Din nou julituri, tipete, urlete. Pana la urma ai invatat sa mergi pe bicicleta dar parca nu mai avea nimeni incredere sa te lase.

In clasa a II-a te-ai indragostit de Sergiu si i-ai scris biletel de dragoste. Nesimtitul te-a parat invatatoarei. Normal ca a aflat si mama ta si a inceput sa se gandeasca ce-ai sa faci cand ai sa fii mai mare daca in clasa a II-a procedezi asa. :))

Acum, esti mare, nu mai scrii biletele de dragoste. Dar tot prostuta ai ramas si te indragostesti asa repede si fara sa-ti dai seama.

      Ti-e dor de tine. Ti-e dor de inocenta, de placerile vietii pentru care nu trebuia sa platesti consecintele, ca acum. Ti-e dor de bataile mamei si de bucatile de ciocolata pe care le furai din poseta ei. Ti-e dor de baiatul pe care l-ai iubit si copil si adolescent. Ti-e dor de prietenele tale, de babele pe care nu le suportati si care acum sunt moarte. =))) ( bad joke!)

 Timpul e calator. Trece fara sa se opreasca. Isi cunoaste bine destinatia si nu ramane pe loc niciodata. In urma lui raman niste pasi care cu timpul vor fi acoperiti de vant. Dar, cateodata, gandurile tale se opresc si cauta. Isi gasesc calatorul ce a plecat de mult si-si deseneaza amintirile. Ieri am fost copii, azi poate tot copii suntem, dar vrem sa parem ca suntem ceva ce nu putem fi. Suntem niste copii prosti care incearca sa grabeasca timpul, incearca sa grabeasca lucrurile. Nu ne gandim la consecinte, vrem sa fim adulti, vrem sa crestem mari, fara sa ne bucuram de frumusetile fiecarui moment in parte.

   Copilule, adultii sunt urati, mincinosi, fac lucruri care nu-I sunt pe plac lui Doamne-Doamne. Nu-ti dori sa cresti mare, lumea de sus nu e asa frumoasa cum pare de acolo jos, de la tine. Roaga-te mai mult cand esti copil ca sa reusesti sa ai macar jumatate de suflet curat cand cresti mare. Pazeste-te de oamenii rai si cauta mult pana sa ai incredere in cineva. Sa fii cuminte, s-o asculti pe mama si sa nu-ti urasti tatal indiferent de ce a facut. Respecta, iubeste, roaga-te. Nu gresi ca oamenii mari.

 Eu? Mie mi-e dor de Sasa. De fapt:

             “ Roxi, Roxanei ii este foarte dor de tine!”

SCRISOARE CATRE COLEGI…

Draga Generatie A,

… Eram speriata. Totul in jurul meu era nou, galagios, diferit de tot ce traisem pana atunci. Ii priveam cu indoiala si cu lacrimi. Oare ce va fi? Cum voi putea eu sa ma integrez printre atatia oameni noi? Ma simteam complexata, aveam impresia ca niciodata nu voi reusi sa ma exprim si sa o iau de la capat.

Pana la urma m-am obisnuit cu voi. Am fost 4 ani Generatia A si am trait intens toate clipele petrecute impreuna.

Pe unii dintre voi nu i-am suportat, pe unii i-am barfit, cu unii am dansat pe boxe in cluburi, cu unii am ras de am cazut sub banca, pe unii i-am iubit sincer.

Am impartit toate lacrimile varsate pentru note, pentru mediile calculate inca de la inceputul semestrului care pana la urma ieseau fix de-a-ndoaselea, am impartit ura pentru anumiti profesori, simpatia pentru cei “cool”.

Personal, am trait anii de liceu cum nu cred ca voi mai trai vreodata. Daca la inceput am fost o mica tocilara, recunosc ca am devenit o mica chiulangioaica, dar m-ati sustinut si ati avut incredere in mine.

 Poate am fost rautacioasa cu unii din voi, poate a vorbit gura fara mine cateodata, poate v-am facut sa va simtiti raniti de cuvintele mele. Dar v-ati obisnuit cu felul meu de-a fi si cu faptul ca spun tot ce gandesc fara sa-mi pese de consecinte.

Acum, pe rand:

   Grupul meu de suflet, format din Pescarus, Recky, eu-Urszuletz si nu in ultimul rand al meu Pingu’…fara voi totul ar fi fost monoton, fara voi nu as fi putut gusta din toate copilariile idioate pe care le spuneam si le faceam. Pingu’, ai fost o colega minunata, o prietena desavarsita si te iubesc mult. Pescarus, iarta-ma pentru toate glumele proaste si Recky,ne cunoastem de la 4 ani, iti dai seama ca te iubesc maxim.:)) pe toate va iubesc maxim!

Randul de la geam, ati fost colegii mei unii rockeri, unii manelisti, dar nu conteaza. Printre acele banci mi-am gasit prietenii de suflet, am cunoscut prietenii care au trecut peste obstacole pe care nici nu vi le imaginati. Alex, tu imi vei lipsi cel mai mult din clasa, cu ceilalti stiu ca ma voi intalni. Ai fost atat de naspa toti anii astia, ai facut atatea glume proaste incat n-am cum sa te uit. Robert, ne-am sportat atat de tare incat trebuia sa ne dam mita unul altuia ca sa vorbim.J ai fost dulcele cosmar al liceului meu…mi-ai condimentat adolescenta!

Anca si Oana; am format trio-ul pe care il cunosc toti profesorii deja si ne-am chinuit impreuna sa ne scoatem scutiri pentru motivarea absentelor tot timpul, sau ma rog, ultimul an. Va iubesc mult si va multumesc!

 Tuturor celorlalti va spun ca va iubesc, dar nu cred ca ati avea rabdare sa cititi pentru fiecare in parte. Mi-ati fost dragi, sau mai putin dragi unii din voi , dar imi va fi un dor nebun de toti.

Lavinia, ai fost exemplul meu de putere, perspicacitate, ambitie si seriozitate toti anii. Respect!

     In sfarsit, am scris pentru voi si despre voi pentru ca am simtit nevoia s-o fac. Pentru ca mai este putin si fiecare va porni pe propriul sau drum. Ne vom hotari viitorul si vom zbura care-ncotro.

  Va multumesc pentru tot si credeti-ma, nu va voi uita niciodata.

                                                                        

                                                          Cu mult drag, a voastra colega si prietena,

 Ursulet alias  Ursz Roxana-Ionela.

Frumusete sau creier?

Acest post este urmarea unei discutii pe care am avut-o astazi cu cineva. Frumusete sau creier, cam asta a fost subiectul. Tipul se saturase vezi-Doamne de superficialitate si cauta profunzime, sentimente, stari, alea alea.

Sa fie oare adevarat? Oare chiar mai exista oameni care sa desfaca ambalajul pentru a degusta savoarea produsului?

Dupa mine, totul e superficial. Totul e plastic si de unica folosinta. Pentru ca asta e mentalitatea, asta e societatea obscura in care traim. Pentru ca aspectul fizic este cel ce va castiga intotdeauna lupta. Daca esti urat, stai acasa, oricum nu te baga nimeni in seama.

Toata lumea vrea tzatze, cur, bot si gauri. Ma refer aici la regnul masculin. Da baietel, pe tine nu te intereseaza daca eu sunt in stare sa scot o vorba, daca sunt in stare sa mentin aprins un subiect. Pe tine te intereseaza daca am tzatze, daca imi misc frumos coapsele cand trec pe langa masculi feroce si daca stiu sa-mi flutur genele ca sa obtin un suc.

Nu te intereseaza daca sunt in stare sa  iubesc, sa aprind de fiecare data o scanteie in sufletul tau, te intereseaza daca sunt “buna” si daca reusesc sa-ti aprind altceva…

Ma laudam candva cu niste note, cu niste proiecte la care participam. Eram foarte mandra si spuneam lucurile nu pentru a ma lauda, ci pentru ca asta sunt, asta vreau sa fiu. Si v-ati uitat la mine ca boii-n ciorba. Nici nu cred ca ati inteles ce vroiam sa zic, erati prea ocupati sa vedeti daca mi-au mai crescut tzatzele.  (!!!!)

Nu ma refer doar la relatia baiat-fata. Ma refer la relatia societate-indivizii care o formeaza. Te miri ca prostu’ ca vine sfarsitul lumii si tremuri ca varga. Asa-ti trebuie, ca tu n-ai stiut sa-ti conservi inteligenta, spiritul social si respectul fata de tine insuti, in primul rand, apoi fata de cei din jurul tau. Ocupatia ta principala a fost sa-ti alimentezi hormonii si retina.

Nu spun ca frumusetea nu conteaza. Intr-adevar, ea este cartea noastra de vizita. Dar cel care e mai putin inzestrat ce face? Se inchide in casa? Isi face operatii estetice? Se sinucide?

Pentru mine personal, frumusetea conteaza, da. Dar nu frumusetea fizica ci dragalasenia, “acel ceva” pe care-l detine fiecare  in raport cu numarul neuronilor si bineinteles a sinapselor. Ce sa fac eu cu tine daca esti inalt, bine facut, brunet, ochi albastri si un zambet marca Colgate daca esti mai prost decat sistemul educatiei romane? Sa te pun in vitrina? Sa ma uit la tine si sa-ti fac cu mana? Pana si pe tine se va depune praful. Si asa de lene imi va fi sa curat un prost ca tine incat vei avea panze de paianjen pana la urma.

Atractia fizica exista intotdeauna. Voi fi atrasa la inceput de tine, poate voi desena niste scheme sau ma rog, fantezii si atat! Ca de obicei, dupa ce-mi hranesc orgoliul, atractia dispare si asta mai ales daca esti tampit.

   Poate de asta am pierdut de fiecare data, ca am cautat lucruri ce nu aveau cum sa-mi fie oferite. Am cautat respect, inteligenta, o minte “smechera” si m-am ales cu deziluzii si nervi.

Dar tu? Ala care ai avut tot timpul numai cur, tzatze, buze, gene si care acum cauti stabilitate si intelegere, crezi ca te mai crede cineva?

 Atat!

                  

                                                Frumusete sau creier?

Cosmarul unei vieti furate. (de cealalta parte a baricadei)

…de cand se trezi dimineata stia ca ceva se va intampla in seara asta. I se strangea din cand in cand inima dandu-i parca niste semnale ca ceva  nou e pe cale sa-si faca aparitia in viata lui. Era un barbat ciudat, toata lumea stia asta, inclusiv el. Nu prea avea prieteni desi tot timpul era cu cate unul. Avea bani insa si totodata impresia ca poate cumpara totul cu ei. Nu a avut niciodata noroc in dragoste, dar cumpara femeile oportuniste care, dupa ce le intretinea putin, plecau. Tocmai din acest motiv devenise un misogin incurabil si, desi ii placea sa si-o traga cu diverse domnisoare, ura tot ce tinea de feminitate.

….statea la o masa indepartata cand atentia ii fu captata de o fetiscana draguta si vesela. Umbla de colo-colo, avand se pare prieteni la fiecare masa. Era placuta de lume, se vedea asta si ea incerca sa alimenteze cat mai mult toate aceste prietenii. Dupa un timp, fata se ridica sa plece. Se imbraca, isi lua ramas-bun de la prietenii cu care era si iesi pe usa. Nu inainte insa de a-i arunca o privire lui. S-a uitat ciudat la el, cu o licarire de repulsie parca si asta l-a facut sa bufneasca intr-un ras zgomotos. Toate fetele se uitau asa la el in ultima vreme.

….se ridica si el de la masa, dupa vreo 5 minute. Iesi afara, porni masina si o lua in directia in care a parut fata ca se indreapta. Nu stia exact ce vrea sa faca, cert era doar lucrul ca ii atrase atentia si trebuia sa se lase condus de impulsuri, altfel s-ar fi zvarcolit toata noaptea.

O vazu. Mergea usor, cu pasul leganat, incovoindu-se parca usor sub greutatea ghozdanului ce-l cara in spate. Cand trecu de zona iluminata, el opri putin masina. Timp in care tocmai vazu ca fata isi pune niste casti in ureche. Desi era intuneric, gestul fu vizibil in lumina farurilor. Stinse farurile, avea sa o urmareasca asa. Conducea de mult timp, cunostea si drumul putin. Din nou un zvacnet. Acum intelesese ce vroia sa-i spuna inima de dimineata: azi va pune stapanire pe o pustoaica. Ii placea sa domine si lupta din greu sa reuseasca sa faca acest lucru cu tipele care nu se lasau influentate.

Lumina telefonului ei il ajuta sa-si dea seama de distanta pe care trebuia sa o pastreze. Nu merse mult si se hotari: aici se va intampla totul. Accelera putin pana ajunse in spatele ei. Iesi din masin si nu mai inchise portiera.

Cand ii atinse gura cu palma, ea incerca sa-l muste si asta il facu sa zambeasca in sinea lui. Nu va vorbi, nu va scoate niciun sunet, astfel nu-l va recunoaste in caz ca va merge la politie sa denunte violul ce va urma. Inima-i batea cu putere. Era excitat de groaza fetei si se infiora de placere cand ii auzea tipetele infundate.

…o tranti la pamant si-i rupse hainele. O pipai si inima-i zvacni din nou cand ii simti trupul. Un trup proaspar, o piele moale care parca infasura oasele fragile ale fetei. Avea corp frumos si asta il facu sa nu mai reziste. Ea se zbatea dar lui nu-i pasa. Oricum e o curva asa ca toate femeile din ziua de azi, o sa-i treaca supararea maine. Pana atunci el va profita de frumusetea trupului ei. Cand o penetra, o indoiala i se cuibari in suflet. Desi hotararea cu care venise la inceput scazu, termina ce avea de facut. O simti la un moment dat cum isi inmoaie trupul, semn ca lesinase. Incepu sa rada: fata era fecioara! Desi promisese ca nu va scoate niciun sunet, nu-si putu abtine rasul grotesc care intrerupse parca negrul intunericului.

  Se ridica de pe ea. Ea era lesinata. Incerca sa o faca sa reactioneze, dar nu reusi nimic. Isi spuse ca nu are rost sa mai stea, e tocmai bine daca nu-si revine pana reuseste el sa plece. Si pleca…

…inca se gandea la fecioara de care avuse parte cu cateva zile in urma. Nu-si putea scoate din minte trupul ei. Avea sa o reintalneasca, daca nu acum, peste mai mult timp. Oricum nu-l va recunoaste. Numai ca seara aia avusese urmari grave. Cand pleca de la ea, era atat de distras incat accidenta mortal un om. Oricum nu-i pasa prea mult, banii il vor scoate din locul unde se afla acuma. Stia ca fata nu fusese la politie, de altfel poate-l gaseau. Nu se protejase si nu era deci, greu sa i se dea de urma.

….o va revedea, stia sigur. Cand va iesi din locul ala, o va reintalni pe fata careia ii daramase visele, dar pentru care simtea o iubire bolnava…

Alegi sa iubesti?

A sunat ceasul. E vremea sa te trezesti din somnul in care te-ai pironit de-a lungul timpului. E vremea sa fugi din lumea viselor si sa privesti spre realitate. Nu mai ai voie sa visezi spre viitor, ci sa-l traiesti, sa ti-l construiesti.

Preia fraiele proprii tale vieti si condu spre ceea ce vrei sa devii. Ia curbele si obstacolele usor, fara sa te grabesti. E timp pentru decizii. Nu e timp pentru accidente.

 Iar tu? Ce sa spun despre tine? Sper ca voi reusi sa valorific prezentul pe care-l am si care depinde de tine in ceea ce va urma. Sper ca vei fi acolo daca nu pana la capat, inca un timp de acum in colo.

 ….Te voi imbratisa, ma voi topi sub bratele tale puternice si, inchizand ochii, imi voi intipari acest tablou in minte pentru totdeauna. Te voi saruta pe obraji, pe frunte sa pastrez inocenta si simplitatea gestului. Ma voi juca in parul tau scurt sa-mi tatuez atingerea moale pe degete. Desi nu ti-am spus, as vrea sa am o cutie in care sa-ti pastrez si sarutul. Asta in caz in care alegerea mea ne va desparti pentru totdeauna.

Trebuie sa aleg! Asta e cel mai greu…sa aleg daca sa plec si sa-mi ating telurile profesionale sau sa raman si sa sper la implinirea in iubire. Daca aleg sa raman, soarta e atat de ciudata incat, mai mult ca sigur te va face pe tine sa pleci. Culmea, pe drumul pe care am ales eu sa nu mai plec. Daca plec, din nou, s-ar putea ca tu sa nu mai poti veni dupa mine.

   Te vreau aici, langa mine. Vreau sa-mi spui ce sa aleg. Sa alegem impreuna.

    In caz ca voi pleca, pastreaza-ma in suflet. Aminteste-ti cu drag de mine si cu zambete de tot prin ce-am trecut. Poate ne vom reintalni. Sa ma privesti si peste ani la fel. Tu oricum ramai acolo si eu nu voi inceta sa visez.

  Traieste-ti viata, bucura-te de prezent si lupta pentru viitor. Iubeste, strange in brate, pierde-ti ratiunea din cauza iubirii. E o pierdere atat de dulce. Sopteste suav “te iubesc!”, dar nu ma uita niciodata pe mine.