...copii se dau cu sanii.

A venit iarna! Din nou. Naspa. Pana anul acesta intotdeauna reuseam sa ma bucur de anotimpul alb, reuseam sa adun primii fulgi de nea in palma si sa ma mir cat de perfecti sunt, cat de minunat e procesul de topire datorat caldurii trupului meu. Pana anul acesta reuseam sa ma bulgaresc si sa primesc frecusuri, actiuni ce aduceau implicit cate doua trei zile de febra, amigdale umflate si tuse. Pana anul acesta....acum nu stiu exact de ce, dar cand am vazut primul fulg de nea fara sa vreau am zis: "sa mi bag p**a, iar ninge!" Urat, dar recunosc.
E naspa frigul si e naspa iarna asta. Deja m-am saturat de paltonul meu legat cu "shpelca" ca nu am bani sa-mi cumpar altul :)), m-am saturat sa-mi trag mucii ca nu am niciodata servetele la mine si m-am saturat sa fac doua ore pana la scoala din cauza ca alunec foarte tare :))
Dar totusi....
Azi am tras o fuga pana in oras sa-mi iau anitbiotice (tin sa precizez ca nebuna-iarna mi-a adus si o infectie in gat si niste plamani bolnavi) si conjuctura a fost de asa natura incat a trebuit sa merg in drumul spre casa cu niste copilasi de printr-a cincea. Si erau atat de fericiti, atat de inocenti...erau doua fetite si doi baietei, baieteii gemeni...sa-i fi auzit cum isi faceau planuri....
"- Ne intalnim la 2.30 la tine la deal, da? Daca nu au pus nisip pe dealul tau, ne dam cu sania acolo, daca au pus mergem pe deal la Roxana, ca acolo astia nu pun niciodata.
- Eu ieri m-am dat cu sania o gramada si a venit mama si m-a chemat sa-mi scriu tema la matematica.
- Maine o sa se topeasca zapada, astia au pus nisip pe toate dealurie mari, unde cand te dai, merge repede.
-La Roxana pe deal nu e nisip si inca nu s-a topit zapada.
-Dealu' lu' Roxana e mic..."
Minutele in care am mers langa acesti inocenti, am zambit incontinuu. Gemenii sunt extraordinar de sasaiti, atat de dragalasi...Cand i-am intrebat daca s-au bulgarit anul asta, unul din ei mi-a zis ca "tu vorbesti ca doamna de germana" :)
Tocmai mi se daduse un motiv sa incep sa ma bucur de iarna, macar amintindu-mi de serile in care cu nasul inghetat si cu aburi iesindu-mi din gura, ma dadeam cu sania pe dealul lu' Ionela...mi-au dat un motiv sa-mi amintesc cum mergeam la bunica in beci sa caut morcovi ca sa-i pun Omului de Zapada...sa-mi amintesc cum fugeam de baietii mari care vroiau sa ma bage in zapada...
Acum nu mai fug de baieti mari, dar ei nu mai vor sa ma bage in zapada :)) vremurile s-au schimbat. Toti ne-am schimbat. Pe vremea in care imprumutam sanii din vecini nimeni nu punea nisip pe dealuri si puteam sa ne dam cu sania unde vroiam. Acum doar dealul Roxanei este destinat saniilor, tipetelor si mucilor trasi...din pacate. Ma cam enerveaza cand aud 10 tanci cum tipa pe la geamurile mele si eu nu pot sa ies sa ma dau cu sania cu ei. Sunt prea mare.