Alex se da cu sania.

Mi-a zis Alex sa scriu o poezie si despre el. Adica un post, dar na, el asta a inteles din blogul meu, ca e o poezie. Nu pot sa ma supar, m-am obisnuit deja cu ironiile si prostiile lui.
ALEX. Cine nu-l cunoaste pe Alex, e colegul meu. Un tip inalt, hai sa zicem frumusel, dar nu-l laud prea tare ca-mi sare-n cap. Oricum am zis ca-l fac faimos, da' parca nu-mi prea vine.
E baiat bun daca-l cunosti de-o saptamana, daca-l cunosti de aproape 4 ani, iti vine sa-i dai la mufa de doua ori pe zi. E baiat bun, dar se cam intrece cu glumele proaste. Oricum rade la toate tampeniile, ajutat fiind de coleg-su'. Nu vreau sa-l fac faimos si pe Ro. si nu am sa scriu niciodata "o poezie" cu titlul "Ro. se da cu sania." :))
Stiu ca nu are nicio legatura titlul "poeziei" cu ce am scris, am inceput sa aberez, dar asta doar pentru ca am fost provocata si cine ma cunoaste stie ca eu nu refuz provocarile.
A zis Alex ca o sa-si faca un blog in care o sa scrie despre masini, de la alternatoare pana la tobe de esapament. Super, Alex! Promit ca am sa fiu cea mai mare fana a ta. :))
Aaa si daca cineva din afara prietenilor nostri comuni va avea vreodata telefonul meu in mana si va gasi in agenda un contact : "Super Alex!", ala e colegu' meu. Mult-iubitul meu coleg. Un fel de Superman da' mai de la Siret a.k.a "WEST" :))
Uite Alexe, ai vazut ce poezie frumoasa am facut despre tine? Nu am fost nici macar un strop nesimtita si nu am vorbit deloc urat de tine. :) Hai, stiu ca ma iubesti si ca o sa plangi cand terminam liceul. Poate pana atunci inveti sa-ti mai tii gura.
Acu' te caut in lista de mess sa-ti dau linku'...sa nu te emotionezi si sa nu plangi cand ai sa citesti. Sa stii ca nu am sa sterg post-ul asta. Ramane aici pana desfiintez tot blogul.
Asteptam poeziile tale despre alternatoare.
Mult pa. :)) :*





[imi cer scuze pentru faptul ca am iesit putin din tema "jurnalului" prin post-ul asta, dar nu m-am putut abtine.
Lucrurile vor reveni la normal cu urmatoarea "poezie". aa, mi-am reparat si punctul.]